Cerem cu disperare ploaie de la Bunul Dumnezeu, dar în schimb dăm înapoi sute de mii de litri de alcool distructiv. Azi voi merge într-un sat în care au secat fântânile, iar foamea este mare. Însă sunt conștient că pe mulți îi voi găsi beți, iar pe unele femeie le voi găsi vinete la ochi sau pe mulți copii traumatizați de bătăi si urletele beției. Nu de mult a venit la slujbă un tânăr tare speriat, a venit să-i mulțumească lui Dumnezeu că in urma unei beții nu și-a ucis mama deși a alergat-o cu toporul. Mă uitam la meciul Simonei de aseară iar o reclamă la alcool suna așa: Votca Mizerabilă a Diavolului. Ma gândeam cât de orbi sunt oamenii, le spui că băutul e lucrătura Diavolului si ei tot acolo se duc. Oare câte crime, accidente si nenorociri se întâmpla zilnic din cauza băuturii de alcool pana când omul devine unealta Diavolului?

Cerem cu disperare sănătate când ne trezim cu boli, la bunul Dumnezeu strigam, doar nu la Diavol. Suntem conștienți că Dumnezeu e partea aceea bună, n-am auzit niciun om să se roage Diavolului să-i dea ceva, nici măcar unul, niciun unul bolnav sau beata n-am auzit să i se adreseze Diavolului cu vreo cerere. Însă de ce pe Diavol îl pomenim si-l chemam mereu prin drăcuială? De ce ne dăm Diavolului copiii, soții, soțiile, prietenii si neamurile prin expresia “du-te dr…cului”? Ieri spuneam la slujbă că oamenii cred că n-au nicio legătura cu Satana, însă orice păcat îi leagă de acesta, de nimicitorul. Prin păcate oamenii se închina si-i aduc o mare satisfacție acestui Înșelător și Nimicitor. Scapă de drăcuială, scapă de înjurături, scapă de blestemat și onorează-L pe Dumnezeu cu o vorbire curată!

Cerem cu patos familii și dăm de cele mai multe ori înapoi divorțuri pline de ură și de dorință de răzbunare, cerem cu patos copii și dăm înapoi prunci needucat si abandonați in ghearele viciilor, le dăm mii de lei si-i trimitem la festivale de muzica drăcească unde pică pe mâna drogaților. Eram la un hotel când aud mare zarvă, din pădure au coborât doua tinere care scoteau sunete ciudate, am crezut inițial că fug de vreun peste care le exploatare, dar ele erau drogate deși nu aveau mai mult de 17-18 ani si doreau să facă baie, însă efectiv aveau creierele prăjite de droguri, abia au fost scoase afară din piscină. M-a durut sufletul să le văd in acea stare, mai ales că de curând a murit o cunoștință de 14 ani, o fetiță superbă, drogată de un bărbat de 33 de ani care o si folosea. De asta cerem copii de la Dumnezeu? Să-i creștem fără niciun ghidaj moral, fără credință si fără nicio protecție față de lumea aceasta? Biblia spune: “Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău” (Psalmul 119:9). Ce-i cerem lui Dumnezeu și ce-I dăm în schimb?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Modificarea aspectului femeii a devenit o industrie tare căutată, se “corectează” de la sâni și buze până la șolduri, pomeți si chiar fesieri. Înțeleg când se fac modificări chirurgicale, când o femeie a trecut printr-un cancer mamar si este ajutată chirurgical pentru a recăpătă forma inițială a corpului, înțeleg chiar si când se corectează un defect sau o lipsă, însă problema mea este cu expunerea părților pe care trebuie să le vadă doar bărbatul “femeii modificate”.

Când bagi 3-4 mii de euro în ridicarea, înălțarea sau umflarea unei zone a corpului și ieși în Mall ca să defilezi cu “noile achiziții” deja este prea mult. Mall-urile sau locurile aglomerate din oraș au devenit loc de defilare pentru “femeile modificate”, iar problema nu e modificarea, ci expunerea intr-un mod vulgar. Trebuie să înțelegeți că pentru noi restul bărbaților, care n-am abandonat lupta cu poftele trupești, si ne dorim să rămânem curați, nu e plăcut să vă privim, chiar si accidental, toate formele expuse într-un mod vulgar si ispititor.

Chiar ieri citea fiul meu în mașină un pasaj din Scriptură, care spune așa: “Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire (Matei 18:7).” Așadar, să nu credeți că expunerea intr-un mod vulgar al trupului nu vă va costa, va va costa mai mult decât modificările acelea de câteva mii de euro, vă poate costa o vesnicie în Iad.

Vă las cu un alt verset care sper să va lămurească: “Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume (1 Ioan 2:16).”

Cu prețuire pentru femeile decente,
Toni Berbece

Sunt 15 ani de când Dumnezeu m-a învățat să ma îndrăgostesc de o singură persoană. Până la tine am tot căutat, mi-am lăsat inima să se tot îndrăgostească în zadar, însă de când te-am primit i-am pus frâu inimii și n-am mai lăsat-o să iubească nicio altă femeie. Am învățat că îndrăgostirea rămâne, ne putem îndrăgosti chiar si după căsătorie, însă ne este permis să ne îndrăgostim doar de ce este al nostru, de darul primit de sus. Din respect față de tine și față de Dumnezeu îți mărturisesc că n-am avut ochi pentru nicio altă femeie, iar inima a spus “Nu” oricărei tentații. Mă rog ca în veșnicii să pășim de mâna ca doi îndrăgostiți.

Sunt 15 ani de când Dumnezeu m-a învățat să iert și să acopăr necondiționat. Am învățat că o căsnicie nu se tine cu principiul “cine are dreptate”, ci se ține cu principiul iertării și al acoperirii. Pentru o căsnicie durabilă îți trebuie uneori o memorie scurtă, să uiți repede jignirile, să uiți repede greșelile, să uiți repede certurile și să nu lași să apună soarele peste mânia ta. Cine duce mânia și pe a doua zi, își dă singur foc la valiză. Antidotul pentru divorț este iertarea, nu justificarea si acuzarea. Si Hristos pe cruce avea dreptate dacă s-ar fi dat jos, dar pentru că a rămas si a iertat, povestea de dragoste dintre noi si El continuă. Uneori căsnicia e o cruce, dar satisfacția biruinței este mare. Cine s-a dat jos de pe cruce și nu a spus: “Doamne, iartă-l/iart-o!” A pierdut un Paradis care era in floare, dar care n-a ajuns niciodată la maturitate.

Sunt 15 ani de când te trezești înaintea mea si îmi faci cafea, sunt 15 ani de când te trezești înaintea mea si îngrijești de copii când sunt bolnavi, sunt 15 ani de când speli mai multe vase si haine decât mine, sunt 15 ani de când ții o casă cu trupul tău plăpând si gingaș, sunt 15 ani de când îmi demonstrezi în fiecare zi că in fiecare femeie este cat o “centrală nucleară”, care alimentează cu energie multe alte vieți. Sunt 15 ani de când în fiecare zi ii mulțumesc lui Dumnezeu ca si Adam, că a creat femeia și că mi-a dat și mie una, care face cât 1000. Dumnezeu nu a greșit când a creat bărbatul si femeia și când a pus între ei iubirea desăvârșita, ci noi greșim când rupem ce a împreunat Dumnezeu. Omule, divorțul este neputința noastră de a mai iubi, căsnicia trainică este puterea Lui de a ne purta până în veșnicii. Noi am ales o căsnicie cu Dumnezeu până in veșnicii, tu?

Cu iubire si prețuire pentru Gabriela,
Toni Berbece