Războiul a evidențiat din nou rolul familiei, bărbatul este cel care sare cu pieptul înaintea gloanțelor, este cel care merge la luptă cu mult curaj, cu o mentalitate de totul sau nimic pentru a-și proteja familia si patria, iar femeia este cea care a fost înzestrată cu multă precauție și care fuge din calea pericolului împreună cu copiii pentru a da continuitate rasei umane și pentru a pune la adăpost “viitorul”.
Din nou s-a dovedit că Dumnezeu ne-a creat bine așa cum ne-a creat și că nu este nevoie să-i dăm peste cap designul și genele pe care le-a așezat în noi. Îndrăznește vreun bărbat să dea în judecată statul Ucrainean că a fost reținut pentru război și că i se încalcă drepturile sau îndrăznește vreo femeie să dea in judecată statul că a fost lăsată să plece si că nu e băgată în rând cu bărbații? Unde este ipocrizia care cuprinsese lumea? Unde e orbirea care cuprinsese lumea? De ce nu sar organizațiile care “urlau” că se discriminează? Pe timp de lege marțială “femeia e femeie”, iar “bărbatul e bărbat” și nimeni nu comentează la asta.
Războiul ne-a scos gărgăunii din cap cu “încălzirea”, dintr-o dată Europa a uitat de “principii” și a dat comandă de cărbune, redeschide mine pentru a nu depinde de gazul rusesc. Dintr-o dată conferințele cu puștoiaca aceea care striga la lume că poluează, dar striga tocmai la lumea aceea care merge cu avioane private, au devenit irelevante. Ipocrizia bogaților, care ne chemau pe noi la economii in timp ce ei nu economiseau nici măcar o scobitoare, a pierit.
Războiul ne-a spulberat egoismul, am văzut o mobilizare generală a lumii pentru ajutorul ucrainean. Dacă statele s-au cam abținut în a ajuta Ucraina, cetățenii de rând sunt acolo în prima linie să ajute. Ni s-a demonstrat că România este o țară foarte bogată, care are resurse pentru vecinii aflați în război. Zilnic ies tiruri pline ochi cu ajutoare de tot felul din tara aceasta. Iar amenințările unui asupritor orbit de ură n-au niciun efect asupra bunicii care își donează din pensie pentru o cutie cu alimente.
Această nouă zdruncinătură ne-a învățat din nou moralitatea, sinceritatea, altruismul și rugăciunea. Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece