L-ați auzit pe domnul care a zis că nu vrea să ajungă în Cer cu cei care beau cafea si Pepsi sau cu femeile care au făcut doar doi copii? Dragilor, aceasta nu este credință, ci o mândrie religioasă, care te poate duce tocmai invers fata de Rai. În cer nu ajunge nimeni doar pentru că nu bea cafea sau suc, nici femeile care fac peste 2 copii nu au clauză specială de ajuns in Cer. Toată teologia despre fapte se rezuma la ce a spus Apostolul Pavel: “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele (Efeseni 2:8-10).” Tot săptămâna aceasta am ascultat un interviu al domnului Opreste cu un cântăreț, iar domnul acesta desființa mândria cum că noi suntem creștini ortodocși de 2000 de ani. Nu mândria că ești din neam crestin de mii de ani te duce in Cer, ci credința in Hristos din care curg faptele pocăinței.
Așadar, ispita aceasta cum că tu ești mai sfânt decât alții doar pentru că ai o etichetă religioasă, pentru că ai postit mai mult, pentru că ai mâncat doar salate si n-ai băut deloc suc si cafea, ispita aceasta că ești mai sfântă doar pentru că ai mai mulți copii, ispita că ești mai sfânt dacă nu porți haine de fâș sau cravată sau ca porți baticul necurmat, ispita aceasta că ai asigurat un loc chiar lângă Hristos doar pentru ca tu nu porți verighetă, este de la Satana. Oare în Cer ne vom putea prezenta cu un dosar de fapte pe care le-am făcut ca sa fim acolo? Nu, cu lăsați dosarele cu șină că in cer nu ne trebuie, acolo se inta prin Jertfa lui Hristos, iar faptele pe care le-am făcut sunt tot de la El. E ca si cum eu le-as da băieților mei bani de buzunar, iar la sfârșitul zilei ar veni sa se laude la mine că i-au câștigat prin efortul lor. N-ar fi absurd? Așa suntem si noi când ne lăudam cu faptele.
Ce ar fi fost să zică si Apostolul Pavel că el nu intră în cer cu cei care n-au luat o palmă pentru Hristos, pentru că el si-a luat bătaie de multe ori si cu bice și cu pietre si in orice fel și nu-i corect să împartă cerul cu cei ce nu au fost bătuți și ei pentru credintă? Mă rog să fim caracterizați de această smerenie: “În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu, față de lume (Galateni 6:14)!”
Doamne, fă-ne să realizam ca suntem salvați de jertfa ta măreață!
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece