Trăim în țara în care polițiștii si jandarmii păzesc festivaluri la care tinerii sunt serviți, ce-i drept pe sub mână, cu tot felul de droguri, însă autoritățile știu că aceste festivaluri, care au apărut ca ciupercile după ploaie, sunt pepiniere pentru vânzătorii de droguri, sunt “raiul” lor. Oare cine numără cati tineri mor in urma consumului de droguri, câți sunt culeși in stare gravă, cati intra in comă, cati ajung dependenți (consumul de droguri a crescut cu 20% in ultimii ani)? Mai mult de atât la aceste festivaluri tinerii sunt “tembelizați” de mesaje care mai de care mai drăcești si mai scârboase, cum bine am auzit o trupă cântând ca își introduc ceva in morții noștri, asta repetat în mod obsesiv în fața a zeci de mii de adolescenți si tineri scăpați de sub control de părinți, care muncesc ca sclavii ca sa aibă odraslele de dat pe destrăbălare. Oare nu mai avem în țara asta simț de răspundere si chiar se aprobă în mod orbește toate mizeriile care paralizează traficul si mai mult de atât urlă boxele câte trei nopți de nu mai doarme o capitala întreaga?
Trăim în țara în care profesorii trebuie sa știe de frica elevilor, care au in spate o armata de părinți înarmați cu plângeri si amenințări pe toate grupurile de Whatsap si alte cele. Pe vremea mea (am ajuns sa spune si acest lucru), profesorul de matematică, care era si directorul, era autoritatea supremă si de necontestat a 1200 de elevi si vreo 2400 de părinți, pe lângă faptul că trebuia să înveți pe bune la matematică, mai trebuia să ai si o purtare ireproșabila. Iar pentru cei mai năzdrăvani avea corecții cu ghiulul pe care-l purta ca un rege al școlii. Asta până când a fost înjunghiat de iubitul unei fete, care nu prea trecea clasa. Am simțit că acolo s-a rupt ceva în națiunea asta, iar de atunci curg știrile in direcția asta până mai alaltăieri când unul si-a înțepat profesoara in zona gâtului că “n-o suporta” că le dă test.
Vedem uneori poliție fără autoritate, uneori instituții de control fără autoritate (ca cele jonglate de șmecherii azilelor groazei), uneori părinți fără autoritate si profesori fără autoritate. Vedem o Biserică luată la mișto de o generație tot mai scârboasă la minte, la gura și în fapte. Iar pentru aceasta generație Dumnezeu are un mesaj: “Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ Şi nu-i pricepere în ei. Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege și s-ar gândi la ce li se va întâmpla (Deuteronom 32:28-29).” Dacă nu ne întoarcem copiii din nou cu inima spre Dumnezeu vom creste la piept un cuib de viespi care nu ne vor face noua părinților cum au pățit cei din azilelor groazei, ci vor duce tara asta in paragină si pârjolite ca pe cetățile destrăbălate din Biblie.
Cu prețuire,
Toni Berbece