Pământul a obosit, nu mai poate duce păcatele noastre, lacurile seacă, soarele ne topește tot mai tare, solul devine tot mai arid si nisipos pe alocuri. Se pare că nu mai suntem doriți aici prea mult timp pentru că așa cum spune Scriptura: “Căci focul mâniei Mele s-a aprins și va arde până în fundul Locuinței morților, va nimici pământul și roadele lui, va arde temeliile munților. Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor. Vor fi topiți de foame, stinși de friguri Și de boli cumplite… (Deuteronom 32:22-24)”. Nu putem flutura prea mult timp spurcăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu fără un răspuns de sus.
Noi am devenit tot mai răi, priveam șocat un filmuleț din Ucraina în care un elicopter rusesc ardea câmpuri imense de grâu. Apoi suntem anuntați că vine foametea. Pe lângă faptul că pământul ne suportă cu greu, nici noi nu ne mai suferim unii pe alții. Ne ardem mâncarea, ne ascundem resursele pentru a avea prețuri mai mari, lăcomia și răutatea au ajuns la cote demonice, demonii nu prea au mult de lucru în aceste vremuri în care cum spunea Ianolide, devenim noi înșine drăcești prin răutate și gânduri de silnicie.
Lumea dănțuiește a dezmăț pe un butoi cu pulbere, ne preocupă drepturile spurcăciunii când suntem amenințati din toate părțile de propriile fapte. Războiul bate la uși, puterile lumii își arunca cu amenințări de bombe nucleare de parcă s-ar bate cu țevi cu cornete, puțini privesc spre Ceruri și spre Dumnezeu, deși va fi singurul loc de scăpare când temeliile pământului și ale cerului se vor clătina, când așa cum spune profetul Isaia, oamenii vor fi mai rari decât aurul (Isaia 13:12-13). Lumea este înșelată de Diavolul care-i promite siguranță in drumul spre abator, spre ștreang, spre focul iadului. Ești dintre cei mulți înșelați sau dintre cei care au discernământ si au ales Adevarul?
Cu prețuire,
Toni Berbece