Trăim vremuri în care Europa salvează porcii din curțile românilor, cărora li se face poftă de șoric și jumări, însă “sacrifică si schilodesc” copii prin legi care le permit “minților bolnave” să aibă acces la ei. Azi “pedofilii” își pot pune peruci si costume colorate si imediat pot sa îmbrățișeze prunci prin grădinițe. Porcii si alte jivine sunt valoroase, pe când oamenii au ajuns să fie o “marfă” ieftină. “Salvați balenele” si “Nu mai abandonați câini” sunt sloganuri pentru care militează mulți “emancipați” ai Europei, în timp ce aceiași scandează pentru dreptul de a scoate cu cleștii chirurgicali copilași din pântecele mamelor. Genocidul asupra copiilor nenăscuți cât si născuți (prin destrăbălare) este fără precedent, în timp ce pentru animale se vor drepturi nelimitate.
Trăim vremuri în care să fii sănătos înseamnă să îți abandonezi familia, iar a fi bolnav înseamnă să ai o singură femeie si sa faci mulți copii cu ea. Sa fii sănătos înseamnă să consumi ca șmecherii chestii date pe sub mână, iar a fi bolnav înseamnă sa bei apă plată. Sa fii sănătos înseamnă să mergi la evenimente unde bei si consumi până când nu mai simți că faci pe tine, iar a fi bolnav înseamnă sa mergi cu familia la Biserică. Trăim vremuri in care a fi sănătos e boală, iar a fi bolnav e “sănătate”. Cine moare drogat, beat, automutilat, chinuit de depresii cauzate de păcat si vicii, a murit “trăindu-si viata”, iar cine prinde bătrânețea a fost un “babalâc”.
Trăim vremurile sfârșitului, vremurile dinaintea potopului, iar vremurile dinaintea ploii cu pucioasă peste cetățile depravate sunt chiar sub ochii noștri. Lumea si-a pierdut busola morală si merge spre Iad chefuind, in timp ce drumul spre Rai pentru unii miroase doar a lumânare. Unii cred că Raiul e precum in Bisericile acelea reci si care miros a tămâie. Cine ar vrea un asemenea Rai? E si vina noastră că am lăsat ca Diavolul sa zugrăvească așa frumos Iadul, in timp ce noi am colorat Raiul in alb si negru, când curcubeul este de fapt culoarea tronului lui Dumnezeu si a slavei Sale. Ei ne-au furat culorile, iar noi le-am acceptat pe ale lor. Mai e puțin, sa ne trezim măcar pe ultima suta de metri!
Cu prețuire,
Toni Berbece