Când am fost în Ucraina a fost pentru prima dată când am ridicat mâinile în sus înaintea unui om înarmat. Până atunci n-am știut ce înseamnă acest lucru, nu cunoșteam acest sentiment. N-am ridicat mâinile în aer ca un făcător de rele, care se predă, ci ca unul găsit noaptea pe străzile Ucrainei încercând să fac bine împreună cu convoiul umanitar cu care mă aflam. Uitându-mă înapoi am satisfacția că a meritat să trec prin spaimă pentru o cauză bună.

Moise a trebuit să țină mâinile ridicate până seara pentru ca Iosua si armata lui să-i învingă pe amaleciți, care au ieșit să-i prădeze. Mâinile i-au obosit așa că Aaron și Hur au pus o piatră pe care Moise să se așeze și i-au ținut mâinile ridicate. Nu vreau să ma gândesc cât de dureros a fost pentru Moise acest sacrificiu, care l-a făcut să-și iubească și mai mult neamul. Nu vreau să ma gândesc cum arătau mâinile lui, cât de vinete erau după o zi ca aceasta. Însă a avut ajutoare de nădejde, care s-au chinuit împreuna cu el. Ei i-au ținut mâinile sus până când ultimul amalecit a fost biruit.

Dar la Hristos v-ați gândit? El a ținut mâinile sus pe o cruce pana când ultimul nostru dușman a fost învins, El a ținut mâinile ridicate pana când ultimile noastre boli și neputințe au fost învinse, pana când ultimul demon a fost umilit și declarat învins înaintea celor ce cred în El. Dar pentru Isus n-a fost nimeni să-I țină mâinile, ci noi oamenii i le-am bătut în cuie. N-am avut milă de El deși suferea pentru noi. N-am găsit nicio piatră pe care să-L punem să șadă în agonia dusă pentru noi, ci i-am bătut picioarele într-un cui pentru a stea acolo țapăn și pentru a i se scurge sângele la propriu din El. Cu toate acestea El nu a cârtit, nu s-a văitat, nu ne-a urât, ci din contră ne-a iubit și i-a cerut Tatălui să ne ierte. El a stat acolo până când a biruit orice dușman de-al nostru pentru ca azi să fim liberi față de curvii, tutun, droguri, alcool, minciună, ură, bârfă, răutate și față de orice drac obraznic care ne vânează. El a suferit pe Cruce pentru ca noi să avem totul deplin în El, mai ales viața veșnică. Îl iubești tu pe Hristos și L-ai acceptat ca Salvator?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ieri niște doamne vorbeau singure în transportul în comun, două vorbeau deodată, dar nu una cu alta, amândouă erau disperate din cauza războiului, protestau contra războiului, dar fără să-și fi dat întâlnire. Fenomenul vorbitului singur se întețește, oamenii încep să fie atât de plini de teamă încât răbufnesc, nu mai pot face față presiunii interioare și încep să aibă pusee de nebunie. Tot ieri o știre și un preț crescut la un peco din vestul țării a aruncat România în aer mai ceva ca in bombardament, cozi imense la benzinării, cisterne și chiar portbagaje pline de “saci se plastic” umpluți cu motorină.

Asta îmi spune că oamenii sunt așa de sensibili încât dacă mâine se află o știre pe Whatsapp că trebuie săpate tranșee în fața blocului se vor găsi zeci de mii să o facă. Oamenii cred orice, fac orice, acționează la o apăsare de buton, la o știre fără sursă de pe whatsap, unii cred si știri din acelea că dacă ieși mâine la 15:00 din casă vei fi iradiat de antene sau de semnale nu mai știu de care. Tragedia este că oamenii cred orice știre care are menirea să-i avertizeze cu privire la un pericol fizic, însă problema este că nu cred când sunt avertizați cu privire la moartea veșnică.

Ce ar fi fost dacă “isteria” aceasta i-ar cuprinde pe oameni în a se lăsa de păcate și de a se lăsa de păcatele care îi vor duce în iad. Ce ar fi ca oamenii să devină “isterici” în a-și cere iertare pentru avorturi, curvii, precurvii, nimicirea trupului prin alcool, tutun și droguri? Ce ar fi să devenim “isterici” în a ajuta, în a iubi, în a ne reface familiile, în a ne salva copiii de pornografie și rebeliune? Ce ar fi să devenim “isterici” în citirea Bibliei, să cunoaștem adevărul ca să nu ne mai mintă Diavolul chiar folosind versete din Scriptură dar distorsionate cum a făcut Satana cu Hristos? Ce ar fi să ne umplem sufletul cu Duhul Sfânt cum și-au umplut unii portbagajul cu saci de plastic plini de motorină? Haideți să ne umplem de Hristos, El bate la ușă, Îl vei lăsa în inima ta?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Două milioane de refugiați ucraineni au fugit până acum din calea războiului și dacă nu se va opri curând exodul va fi și mai mare, românii sunt și ei panicați, unii și-au scos leii din conturi și i-au schimbat în euro, la pașapoarte sunt cozi imense pentru că unii iau în calcul să fugă din Europa, alții își cumpără case prin munți sau prin sate în ideea de a fugi prin locuri pustii unde să fie feriți de potențiale bombardamente. Nimic nu mai e sigur, nimic nu mai e stabil, nimic parcă nu mai aduce bucurie pe acest pământ.

Azi s-au scos restricțiile și am scăpat de o “temniță” a fricii și a limitării de drepturi în care am fost cu toții doi ani de zile, dar parcă nimeni nu sărbătorește pentru că ceva mai crunt pare că se vede la orizont. Atunci ce ne mai aduce bucurie, spre ce să ne mai uităm cu drag, unde ne putem găsi pacea? Biblia ne spune că în vremuri de tulburare să facem fix inversul atitudinii tuturor, când toți disperă, când toți n-au pace, când toți se lasă infuzați cu groază, noi trebuie să căutăm bucuria în Domnul, care rămâne stabilă peste veacuri, iată ce făceau evreii în vremuri de tulburare: „Duceţi-vă şi mâncaţi mâncăruri alese, beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte ceva şi celor ce n-au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului este tăria voastră (Neemia 8:10)!“ Ziua aceea sfântă era ziua în care se citea din Cartea Sântă, azi va fi o zi de sărbătoare dacă vei deschide Biblia și te vei lăsa încurajat de ea.

Înveselit-vă azi în Domnul, nu vă lăsați înfricați, ridicați moralul celor din jur, dați-le daruri ca si când ar fi sărbătoare, spuneți-le azi despre Dumnezeul care aduce pace, încurajați-i cu aceste cuvinte: “Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzește nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel. Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac (Psalmul 121:1-8).

Cu prețuire,
Toni Berbece