Acum doi ani, fix înainte să înceapă “pandemia”, înconjuram Casa Poporului cu un grup de câțiva credincioși si ne rugam pentru protectia României, atunci am simțit să cer specific protecție împotriva demonilor de control ai comunismului. Pe atunci nu-mi puteam imagina cum vor încerca aceștia să revină. Dar azi văd clar cum. Sub obrocul grijii pentru sănătatea noastră, ne iau ce avem mai scump, anume libertatea. Ieri mii de protestatari au înconjurat Casa Poporului cerând libertate, iar presa spunea ca sunt 1000, îmi dau seama că prima armă contra libertății este minciuna, apoi intimidarea, amendarea și in cele din urmă arestarea.

Tot ieri mă gândeam serios dacă această luptă contra “pașaportului verde” chiar merită, mă gândeam dacă chiar e în pericol libertatea noastră “vaccinați” sau “nevaccinați” deopotrivă, iar pe când mă gândeam așa am primit un mesaj de la o persoana pe care n-am întâlnit-o niciodată, mi-a spus că m-a visat având o discuție foarte aprinsă cu o persoană care m-a pus să aleg între “comunism” și pacifism”, între a mi se lua libertatea și a nu mi se lua. Acest vis m-a trezit din nou la adevărata realitate. Da, chiar e un demon care ne vânează libertatea, a intrat deja profund în România, curând se vrea ca acest “demon” să fie votat și să aibă și un nume sau ne vom lupta cu post și rugăciune contra lui.

Dragi români, ce ni se întâmplă nu este despre “un virus”, ce ni se întâmplă este despre a ni se lua libertatea sau a nu ni se lua. Se vrea un control demonic asupra a tot ce mișcă, este un semn evident al unei “dictaturi” care se poate să fie ultima. Fiind o “dictatură” globală ne putem gândi serios la venirea lui Antihrist și la sfârșitul lumii. Dacă vom mai avea har vom putea să mai luptăm si să mai recuperăm de pe drumul spre Iad din rudele, prietenii și toți cei pe care-i întâlnim. Luptați să nu ne pierdem credința, răbdarea și iubirea de semeni pentru că “dictatura” care se vrea instaurată e bazată pe trădare de neam, de rude, de semeni de cunoscuți și necunoscuți. E o “dictatură” a urii, învrăjbirii și a pârâtului celor ce stau liniștiti lângă noi. Oare ce putea veni după legile date pro scârboșenii și dezmăț? Oare nu această “molimă” a nedreptății? Apărați-vă drepturile români “vaccinați” și “nevaccinați”, pentru că nimeni nu va scapă de ce ne pregătesc dacă dormim somnul rațiunii! Ei au slăbit lațul acum, dar ne rugăm să nu ni-l pună din nou pe grumaz. Rugați-vă și postiți dragi romani, lupta nu s-a terminat!

“Arunca groaza in ei, Doamne, ca sa stie popoarele ca nu sunt decat oameni!” Psalmul 9:20

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

Un prieten drag din Lupeni îmi povestea că a mers să viziteze și să se roage pentru un bolnav infectat cu acest virus care ia aerul. Domnul respectiv, un bătrânel de vreo 80 de ani, respira foarte, foarte greu. Tot cerea ajutorul asistentelor, dar acestea dădeau neputincioase din umeri că nu mai au ce să-i facă, atunci cu ultimile puteri, acest domn, a ales cum să plece acasă, si-a ridicat mâinile spre Cer și s-a rugat două ore, cu o înflăcărare si cu o putere de a respira incredibile. Dumnezeu i-a mai dat vlagă încă două ore pentru a-și pregăti sufletul de întâlnirea cu Creatorul. După cele doua ore înflăcărate de rugăciune, cu foarte multă pace, și-a încredințat sufletul în mâna Domnului. A avut de ales între a pleca în agonie și disperare sau în pace și bucurie. Asistentele au mărturisit că așa plecare glorioasă n-au mai văzut.

Am fost la capela unui cimitir pentru a încuraja o familie care si-a pierdut copilul de 19 ani. Acest tânăr aflat pe patul de moarte L-a văzut pe Hristos, care l-a încredințat că-L va lua Acasă. Acest tânăr a cerut să rămână singur pentru a se ruga, pentru a sta cu Creatorul Lui. A murit la 19 ani, dar plin de pace. Nu-mi venea să cred ce liniște avea mama lui în inima când îmi povestea cum a plecat fiul ei la Domnul. Pacea că ai o destinație sigură dincolo este cea mai mare comoară. De aceea Biblia spune: Și am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează (Apocalipsa 14:13)!”

Tu ce relație ai cu Hristos? Te rogi pentru un sfârșit glorios? Oricând putem trece dincolo, iar pentru cei ce trăiesc în Hristos este un câștig. Ești gata să-L întâlnești pe Creatorul Tău?

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Trăim vremurile acelea în care oamenii “inteligenți” își fac statui pe care să le numească “gardienii națiunilor”, n-am crezut că voi apuca vreodată ziua în care să văd o societate atât de modernă care să se întoarcă în “epoca de piatră”, în care oamenii își făceau un idol dintr-o bucată de rocă sau lemn. Am realizat că omul oricât de avansat ar fi, fără Dumnezeu tot “prostuț” rămâne. Fără Dumnezeu dibaci putem fi, dar deștepți niciodată.

Trăim vremurile acelea în care oamenii “inteligenți” cred că trupul este totul, iar singura destinație este o groapă din pământ. Toate guvernele lumii au luptat la unison să salveze trupurile de un “virus” care ia aerul, dar în același timp luptă la unison să distrugă sufletul, care este însuși duhul de viață din om, cel mai important “aer”, cel suflat din gura lui Dumnezeu direct în nările omului. Cum poți mobiliza fabricile lumii să salveze un trup, care oricum este muritor și extrem de vremelnic, dar să faci totul pentru a spurca sufletul care e veșnic? Oare mai importantă este aici o clipă de plăcere păcătoasă, decât o veșnicie de liniște si pace?

Trăim vremurile acelea în care oamenii “inteligenți” își distrug familiile (rata divorțului fiind peste 50% in majoritatea statelor), își omoară copiii înainte să se nască (peste 400 de copii uciși prin avort pe zi în România, aproape cam câți a omorât și Irod in ziua când Hristos s-a născut), își distrug sănătatea prin tutun, alcool și droguri, joacă la jocuri de noroc economiile familiei și cu toate acestea se cred deștepți. Uitați-vă în natură dacă mai există vreo specie atât de decăzută? Oare cât va mai răbda Dumnezeu acest om infatuat dar falimentar? Oare nu din aceasta pricină ne îndreptam atât de repede spre sfârșitul tuturor lucrurilor? Să veghem că mult nu mai e!

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece