Author: toniberbece

A venit la mine o tânără tare tristă cu rugămintea să ne rugăm pentru părinții ei care după o căsnicie de peste 40 de ani au decis să divorțeze, nu pentru că au pe altcineva, ci pentru că efectiv ura e atât de mare și cearta atât de deasă încât se aprinde de la prima gură de aer trasă la deschiderea ochilor de dimineață, până la ultima dinainte de adormire. Gândindu-mă la cât urlă diavolul contra familiei, aseară mi-am strâns soția în brațe și m-am rugat așa:

Doamne, nu-l lăsa să-mi ia îmbrățișarea caldă pe care i-o pot da soției mele, nu-l lasă pe dușman să-mi ia șansa de a-i spune cuvinte frumoase, nu-l lăsa să-mi ia zâmbetele ei pe care le ador, nu-l lăsa să-mi ia sfatul pe care mi-l dă zilnic și care face cât consilierea a sute de înțelepți, nu-l lăsa pe dușman să ia pacea căminului meu. Vreau să o strâng în brațe până la ultima suflare de pe pământ, vreau să-i iau flori chiar din pensia aceea care o fi cât o fi, vreau să mă plimb cu ea chiar dacă îmi va lua 3 ore o tură de Herăstrău, care azi ne ia doar o oră. O vreau până în veșnicii, de aceea dă-mi mie inimă bună, iar ei sete după iubirea mea până când vom fi duhuri de slavă înaintea Ta.

Cu prețuire pentru dragostea care luptă,
Toni Berbece

Când a început războiul în Ucraina, majoritatea românilor s-au înghesuit să ajute, azi au mai rămas foarte puțini care mai întind o mână. De ce? Pentru că totul e un curent care vine repede și trece și mai repede. Au apărut imediat vocile care au strigat isteric: “Pe ai noștri i-ați uitat? Ai noștri mor de foame si voi ajutați ucraineni?” Nimic nu-i mai ipocrit decât acest strigat. Ascultând aceste voci imediat ți se întipărește în minte noua modă, aceea de a-i critica pe ucraineni că vin cu “jipurile” în țara noastră, iar noi “murim de foame”.

Tot ieri un prieten a donat sânge pentru ucraineni și mă gândeam că vocile isterice ale romanilor ar suna așa: “Noi n-avem sânge pentru ai noștri și voi dați la ucraineni?” Vă garantez că dacă acest prieten ar pune poza aceasta cu anunțul că a donat sânge ucrainenilor s-ar găsi zeci care să-i ponegrească gestul. Deja știu placa și mai știu că mulți au mușcat momeala Satanei de a sta indiferenți și față de ucraineni și față de ai noștri. Aveau nevoie de o scuză ca să nu mai facă, au distribuit masiv o poză cu doi copii români desculț și gata au neutralizat toate lacrimile copiilor ucraineni care îngheață la granița țării noastre.

Gata, a trecut moda ajutorării. Să trecem la natura noastră, i-am rezolvat pe ucraineni acum hai să văd dacă se înghesuie cineva să meargă la ai lui, la săracii națiunii noastre? Hai să văd dacă “vocile isterice” care ne spuneau că vom săraci pentru că trimitem tiruri în Ucraina organizează ei tiruri pentru Vaslui, Iasi, Călărași, Gorj și alte județe în care sunt comasați mulți sărmani. Biblia ne spune așa: “Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat” (Iacov 4:17). Nu mulți știu să facă bine, dar lăsați-i pe cei care știu să facă bine să facă. N-am văzut om sărăcind făcând bine, după cum zice din nou Biblia: “Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac,
căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește; Domnul îl păzește și-l ţine în viaţă. El este fericit pe pământ și nu-l lași la bunul plac al vrăjmașilor lui. Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă: îi ușurezi durerile în toate bolile lui” (Psalmul 41:1-3).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Șarpele i-a spus Evei că Dumnezeu îi ascunde fericirea, că Dumnezeu nu-i cinstit și că le-a impus limite care îi face nefericiți. Eva l-a crezut și a mâncat lucrul interzis, la scurt timp a realizat minciuna, a născut cu durere, iar mai apoi își plângea primul copil omorât de fratele lui. Conspiraționistul șef îți va spune că pocăința înseamnă să-ți încui viața făcând doar ce e bine, că sensul e să guști tot ce este interzis, dar mai apoi plângi după nevasta pe care ai înșelat-o, după copiii pe care nu-i mai poți vedea sau te uiți cu jind la viață dintr-un spital de boli infecțioase sau dintr-o clinică de dezintoxicare.

Tot Șarpele le spune astăzi oamenilor că nu va veni niciun sfârșit și nicio Judecată, că tot ce se întâmplă este din cauza laboratorului de “virusuri” din China sau din cauza lui Putin și a lui Zelenski, alții îți vor spune că pământul se degradează doar din cauza poluării, dar are grijă Șarpele să nu auzi că ne apropiem cu pași rapizi de sfârșitul tuturor lucrurilor, că lumea se strică din cauza păcatului colectiv, că nu vom mai găsi pace pe pământ deoarece, cum zice Psalmul 14, “toți s-au rătăcit, toţi s-au dovedit niște netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar”. Binele e făcut doar în aparență, precum cu refugiații, a fost o modă să-i ajute, apoi au apărut în presă tot felul de acuzații împotriva lor și iată cum ușurel romanului i-a pierit cheful de a face bine, că nu-i asta natura omului păcătos.

Conspiraționistul, tatăl minciunilor, are grijă să controleze presa, guvernele, chiar și unele Biserici de unde să ți se spună să dormi în continuare în păcatele tale, că nu-i niciun pericol. Dar eu îți spun cuvintele lui Hristos rostite către cei care-l întrebau de ce au murit unii măcelăriți de persecutorul Irod chiar în Templu unde aduceau Jertfe de li s-a amestecat sângele lor cu sângele jertfelor: “…dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel” (Luca 13:3). Azi sunt ucrainenii zdrobiți de suferință, dar dacă nu ne pocăim, toți vom pieri la fel și vom plăti prețul păcatelor noastre și aici, dar mai ales dincolo o veșnicie. Ei nu-s mai păcătoși ca noi, dar suferința lor ne aduce aminte de pocăință, de Dumnezeul care ne poate scăpa și de nevoia noastră de o vesnicie asigurată.

Ține minte: “…Dacă nu ne pocăim, toți vom pieri la fel!”
Cu prețuire,
Toni Berbece