Author: toniberbece

Prețul unui avort nu e 8 lei, cât am înțeles că poate fi o pastilă de eliminare a unei sarcini incipiente, prețul unui avort nu e nici 100€, cât am înțeles că iau unii ginecologi pentru a elimina un făt. Ci prețul unui avort este o durere groaznică, care poate fi și fizică, dar mai ales sufletească.

Recent am cunoscut o tânără care a ales să elimine o sarcină deoarece Nimicitorul îi șoptea într-una că nu se va descurca cu doi, că al doilea îi va strica viața, cariera și altele. Că ce va zice lumea, că s-a pus pe făcut copii? Dar după avort a fost atât de devastată de durerea sufletească (pe lângă chinuri fizice incredibil de dureroase), încât a ajuns chiar și la Ierusalim pentru a-și cere iertare. Chinul acesta sufletesc a durat luni de zile până când a găsit iertarea în Cristos venind la una dintre slujbele Bisericii Profides.

Dar prețul unui avort mai poate fi să nu mai poți face copii niciodată. Ești dispusă să plătești acest preț? Cunosc multe cazuri de femei care au deciz să-l avorteze pe primul că “a venit prea devreme”, iar următorul nu a mai venit niciodată. Alte femei au ajuns așa de departe încât și-au ucis cugetul, orice simțire și orice spirit matern. Soția mea a întâlnit o femei aproape de vârsta de 40 de ani care venise pentru al 37-le-a avort, iar asta nu o mai deranja. De ce? Pentru că a ucis în ea orice fărâmă de umanitate.

Chinul mai poate însemna vise în care să-ți vezi copilul/copiii avortați cum au crescut și cum tu le-ai refuzat de fapt lucrul acesta. Au fost cazuri când copilul pe care mama l-a lăsat să trăiască l-a visat pe frățiorul sau surioara avortat/avortată. Durerea și remușcarea atunci sunt și mai groaznice. De aceea nu primi șoapta Ucigașului, nu primi șoapta Nimicitorului, a celui care știe doar să junghie și să prăpădească. Alege să dai viață pruncilor care se prind în pântecul tău. Iar dacă nu vrei să-i ai înainte de a întemeia o familie e simplu, stai departe de curvie și de depravare, pentru că cei mai mulți copii uciși sunt rodul curviei, făcuți din depravarea unor tineri care cred că sexualitatea e o joacă.

Nu fiți părtași la uciderea pruncilor!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Cea mai mare risipă este risipa de iubire. Cum să nu te bucuri la maxim de drăgălășiile ei/lui? Cum să nu exploatezi la maxim puterea iubirii în tinerețe când ea trece ca floarea? Multe familii tinere și nu numai își refuză iubirea, pierd clipe prețioase de apropiere, comunicare și de dezmierdare crezând că relația lor de cuplu aici pe pământ este veșnică, dar nu este așa. Timpul trece foarte repede.

Nu ai vrea ca regretul de la finele acestei vieți să fie că nu ai iubit-o mai mult, că nu l-ai iubit mai mult. Că ai lăsat să trecă pe lângă tine clipe de iubire, că ai trăit cu pasivitate când ai avut o comoară a binecuvântării din plin la dispoziția ta. Să ți se deschidă ochii în direcția asta abia la bătrânețe e păcat.

Să spui la bătrânețe când picioarele nu-ți mai pot face plimbări lungi, când carnea ta nu mai are aceeași vlagă, când îți dorești mai mult să stai în pat decât să te dai jos din el, când inima nu mai poate pofti, că ai fi putut să profiți mai mult de dragostea pusă la dispoziție e chiar trist.

Și mai trist este când ai acasă izvorul acesta al iubirii, dar îl tulburi, îl strici, te porți mizerabil, iar apoi cauți apele dulci ale iubirii în altă parte pretinzând că ești vrednic de iubirea altora, când de fapt ești un distrugător de relații. De aceea ține-ți curat izvorul iubirii din casa ta, iubirea e aceeași peste tot, învață s-o dai și s-o primești.

Așadar, iubește-o/iubește-l mult și nu vei regreta nimic!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Cineva mi-a spus că nu sunt “discret ca Domnul Isus” în vestirea Evangheliei, asta după ce m-am lăudat în Domnul cu o vindecare făcută de El. Am meditat, am căutat în Scriptură și am realizat că nicăieri nu ne-a cerut Cristos să fim discreți în vestirea Evangheliei. Creștinismul nu este o societate secretă, a elitelor sau menită să-i abordeze doar pe unii. Ci ea dă năvală și ia cu năvală, cum un năvod nu culege peștii alegându-i, ci-i ia pe toți pe care-i prinde la grămadă. Nu în arătarea puterii lui Dumnezeu trebuie să fim noi “smeriți” și discreți, ci în altele.

Singurul motiv pentru care Isus a fost uneori discret în propovăduire, în semne și minuni și-n exorcizări, a fost pentru că nu sosise ceasul divulgării identității Lui Divine. Dar această ascundere nu a durat mult. De ce le închidea gura demonilor când îi dădeau identitatea pe față? Pentru că nu demonii trebuie să aducă vestea asta, ci fiii luminii. De exemplu când l-a înviat pe Lazăr nu a mai fost nicio discreție, când a intrat în Templu și a început să vindece în stânga și în dreapta nu a mai fost nicio discreție, ci i-a înfuriat pe preoții invidioși, care au vrut să-l oprească chiar atunci prin ucidere, dar nu au putut. Isus nu a vrut “o hărțuire” înainte de vreme din partea preoților. Acesta a fost motivul discreției de la începutul lucrării, dar discreția nu a putut fi păstrată mult, după care a urmat o explozie de manifestare a puterii Duhului.

Apoi, dacă ne uităm la vestirea Evangheliei în Ierusalim, în Samaria, în Efes și în alte zone, nu vom vedea pic de discreție din partea ucenicilor. Ei pur și simplu luau cu asalt un teritoriu. Scoteau în văzul tuturor draci, care ieșeau cu mari țipete, vindecau bolnavi scoși pe marginile drumurilor pe unde treceau ucenicii ca niște soldați ai luminii, care tăiau legăturile demonice și de boală prin sabia autorității Cuvântului. Ei predicau în piețe și îngenuncheau pur și simplu orice sistem ocult. Putem vorbi chiar de o invazie violentă față de Împărăția Întunericului.

După ce Pavel a scos niște demoni în Efes, după ce i-a vindecat pe mulți, după ce vrăjitorii convertiți la creștinism și-au ars cărțile de vrăjitorie, care valorau cam 2 milioane de euro în banii de azi, în cel mai mare foc de tabără pe care l-a văzut acel orașul vreodată, Scriptura ne zice: “Cu atâta putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului (Fapte 19:20)!”

Eu vă întreb: Vreți un creștinism ca în Faptele Apostolilor sau unul discret cum și-ar dori dușmanul?

Cu prețuire,

Toni Berbece