Category: Fără categorie

Ieri niște doamne vorbeau singure în transportul în comun, două vorbeau deodată, dar nu una cu alta, amândouă erau disperate din cauza războiului, protestau contra războiului, dar fără să-și fi dat întâlnire. Fenomenul vorbitului singur se întețește, oamenii încep să fie atât de plini de teamă încât răbufnesc, nu mai pot face față presiunii interioare și încep să aibă pusee de nebunie. Tot ieri o știre și un preț crescut la un peco din vestul țării a aruncat România în aer mai ceva ca in bombardament, cozi imense la benzinării, cisterne și chiar portbagaje pline de “saci se plastic” umpluți cu motorină.

Asta îmi spune că oamenii sunt așa de sensibili încât dacă mâine se află o știre pe Whatsapp că trebuie săpate tranșee în fața blocului se vor găsi zeci de mii să o facă. Oamenii cred orice, fac orice, acționează la o apăsare de buton, la o știre fără sursă de pe whatsap, unii cred si știri din acelea că dacă ieși mâine la 15:00 din casă vei fi iradiat de antene sau de semnale nu mai știu de care. Tragedia este că oamenii cred orice știre care are menirea să-i avertizeze cu privire la un pericol fizic, însă problema este că nu cred când sunt avertizați cu privire la moartea veșnică.

Ce ar fi fost dacă “isteria” aceasta i-ar cuprinde pe oameni în a se lăsa de păcate și de a se lăsa de păcatele care îi vor duce în iad. Ce ar fi ca oamenii să devină “isterici” în a-și cere iertare pentru avorturi, curvii, precurvii, nimicirea trupului prin alcool, tutun și droguri? Ce ar fi să devenim “isterici” în a ajuta, în a iubi, în a ne reface familiile, în a ne salva copiii de pornografie și rebeliune? Ce ar fi să devenim “isterici” în citirea Bibliei, să cunoaștem adevărul ca să nu ne mai mintă Diavolul chiar folosind versete din Scriptură dar distorsionate cum a făcut Satana cu Hristos? Ce ar fi să ne umplem sufletul cu Duhul Sfânt cum și-au umplut unii portbagajul cu saci de plastic plini de motorină? Haideți să ne umplem de Hristos, El bate la ușă, Îl vei lăsa în inima ta?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Două milioane de refugiați ucraineni au fugit până acum din calea războiului și dacă nu se va opri curând exodul va fi și mai mare, românii sunt și ei panicați, unii și-au scos leii din conturi și i-au schimbat în euro, la pașapoarte sunt cozi imense pentru că unii iau în calcul să fugă din Europa, alții își cumpără case prin munți sau prin sate în ideea de a fugi prin locuri pustii unde să fie feriți de potențiale bombardamente. Nimic nu mai e sigur, nimic nu mai e stabil, nimic parcă nu mai aduce bucurie pe acest pământ.

Azi s-au scos restricțiile și am scăpat de o “temniță” a fricii și a limitării de drepturi în care am fost cu toții doi ani de zile, dar parcă nimeni nu sărbătorește pentru că ceva mai crunt pare că se vede la orizont. Atunci ce ne mai aduce bucurie, spre ce să ne mai uităm cu drag, unde ne putem găsi pacea? Biblia ne spune că în vremuri de tulburare să facem fix inversul atitudinii tuturor, când toți disperă, când toți n-au pace, când toți se lasă infuzați cu groază, noi trebuie să căutăm bucuria în Domnul, care rămâne stabilă peste veacuri, iată ce făceau evreii în vremuri de tulburare: „Duceţi-vă şi mâncaţi mâncăruri alese, beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte ceva şi celor ce n-au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului este tăria voastră (Neemia 8:10)!“ Ziua aceea sfântă era ziua în care se citea din Cartea Sântă, azi va fi o zi de sărbătoare dacă vei deschide Biblia și te vei lăsa încurajat de ea.

Înveselit-vă azi în Domnul, nu vă lăsați înfricați, ridicați moralul celor din jur, dați-le daruri ca si când ar fi sărbătoare, spuneți-le azi despre Dumnezeul care aduce pace, încurajați-i cu aceste cuvinte: “Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzește nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel. Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac (Psalmul 121:1-8).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Pentru că ți-ai păzit trupul de spurcăciunile lumii acesteia, pentru că nu te-ai aruncat în același potop de desfrâu ca lumea, pentru că ți-ai ferit ochii să privească goliciunea curviei, pentru că ți-ai păzit trupul de pofte stricate și pentru că ai ales să fii credincios persoanei pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o ca partener, pentru că ai înțeles că trupul tău poate fi Templul Duhului Sfânt si pentru că ai scos din el alcoolul, tutunul, drogurile și orice alt rău, vei fi păzit de necazul care va veni peste lume. Pace va rămâne veșnic peste inima ta!

Pentru că ți-ai păzit mintea de gândurile drăcești de răutate și egoism, pentru că nu ai lăsat îngrijorarea să te conducă cu biciul ei ascuțit, pentru că ai avut încredere în Dumnezeul tău mare și nu ai disperat, pentru că ți-ai hrănit mintea cu Scripturile și ai păzit-o de frica și disperarea lumii, pentru că ai făcut orice gând rob ascultării de Hristos, pentru că ai filtrat tot ce Diavolul a vrut să arunce asupra minții tale și pentru că Hristos a fost mereu prezent peste mintea ta, vei fi păzit de ceasul greul al încercării. Pacea va rămâne veșnic peste inima ta!

Pentru că ți-ai păzit sufletul neîntinat, pentru că ai iubit curăția, pentru că nu te-ai lăsat pervertit de destrăbălare crezând la fel ca lumea că a-ți schimba soția/soțul după poftă e iubire sau că a te deda plăcerii iresponsabile este dragoste, pentru că în sufletul tău s-a găsit sinceritate față de Dumnezeu și oameni și pentru că ai crezut și investit în Cer când toți din jur mergeau prin fapte spre Iad, vei fi păzit de ceasul încercării care va veni peste pământ. Pacea va rămâne veșnic peste inima ta!

Doar cei ce păzesc Cuvântul Lui Dumnezeu și-L împlinesc cum este scris vor moșteni protectia lui Dumnezeu și Raiul, restul să se aștepte la groază și întuneric. Doamne ajută!

Cu prețuire,

Toni Berbece