Category: Fără categorie

“Nemții” au tăcut când au aflat că Zyklon B, gazul ucigaș din camerele de gazare, e folosit pentru a ucide oameni. Au continuat să vândă trupelor SS acest gaz nimicitor pe bază de acid cianhidric. Ce conta pentru producătorii gazului era să iasă banul, nu conta că oamenii erau uciși pe capete. Mass media și lumea filmului făcea propagandă criminalului sistem deși îi știa “secretele” dureroase, dar ce mai conta ce face sistemul, milioanele de mărci îi îmbogățeau pe patroni din mass media, pe jurnaliști, actori și regizori. Ce mai conta ce susțin, banul să iasă.

“Nemții” au tăcut mâlc când s-a făcut “concurs” pentru firmele care produceau crematorii. S-a ajuns ca de la un crematoriu care ardea un cadavru pe oră să producă crematorii care ardeau 800 de cadavre pe oră, adică 19200 de corpuri în 24 de ore, Auschwitz trebuia să scape repede de corpurile adunate în stive. Pentru producători ce mai conta pentru ce se foloseau crematoriile, important era să iasă banul. Cei de la căile ferate au tăcut și ei mâlc deși știau că se transportă în vagoane de marfă ființe umane care adesea mureau sufocate în vagoanele cu ușile sudate (vezi cazul companiei olandeze care oferă despăgubiri victimelor Holocaustului).

“Nemții”, sau mai degrabă doctorii nemți, au tăcut când s-a înființat departamentul de “eutanasiere” Aktion T4, cel care a dus până la urmă la eutanasierea tuturor oamenilor cu probleme mintale, cât și a evreilor, rromilor și prizonierilor de război. Doctorii erau cei care selectau cine trăiește si cine moare, ce mai conta că ucideau, leafa mergea, postul era asigurat, Patria era mândră de ei.

Oamenii de știință și medicii nemți nu se întrebau de unde le vin “creierele proaspete” pentru studiu cu miile si nici globii oculari de copii trimiși de Josef Mengele, obsedat de bolile ereditare pe care se hotărâse să le studieze pe perechile de gemeni, pe pitici și pe oamenii cu handicap. Mengele intra cu “specialiștii” în camerele de gazare si își alegeau fără număr organele dorite pe care le trimitea laboratoarelor din țară. Nimeni nu întreba de unde “marfa” fără număr, leafa mergea, postul era asigurat, renumele de cercetători era mare.

Astfel s-a dovedit că omul poate fi un “demon împielițat” când banul și bunăstarea îi sunt stăpân, iar când iubirea de bani este alimentată și de frica de a nu pierde funcția sau de a nu fi dat afară din sistem iese măcel. Oare trăim vremuri în care banul să predomine din nou în fața moralei și a iubirii de semeni? Oare mor si astăzi oameni pentru că se tace față de un “sistem” care nu-și face treaba sau care are interese materiale? Oare retrăim această mârșăvie umană, în care nedreptatea este înăbușită de egoism si interes propriu? Zic doar sa nu tăcem în fata niciunei nedreptăți și să ne unim cât mai mulți în a expune ticăloșia. Nu uita, totul iese la iveală într-o bună zi și va fi judecat atât aici, cât și dincolo!

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

Domnule președinte, am înțeles de la cetățenii români că în Egipt se găsesc în anumite farmacii medicamente care la noi nu “prea” sunt. Am înțeles că turiștii care vin din această țară aduc în gențile lor și câteva folii zdravene de medicamente contra bolii care omoară vreo 500 de romani pe zi. Vă rugăm ca în bagajul de cală să băgați si niște medicamente să ne mai dăm și noi din mână în mână că așa se mai salvează romanul, prin cunoștințe, prin neamuri care au stocul de medicamente făcut de prin alte țări.

Ce să facem, domnule Președinte, dacă la noi s-au blocat doar pe un ser și s-au spălat pe mâini cu el ca Pilat cu Hristos, că gata treaba-i rezolvată. Deși mai aveau mult de muncă si multe de cumpărat pentru spitale, ei au luat în mare serul acesta și ne “ceartă” că de ce nu-l consumăm pe tot. Da, e trist că noi trebuie să sunăm prin țări străine să cerșim medicamente și să alergăm cu ele de la bolnav la bolnav, se zvonește că și cei inserați mai fac boala dar nu știu cât de adevărat este, cică și ei ar mai avea nevoie de medicamente.

Si încă ceva, grăbiți-vă să vă întoarceți că politicienii vor să ne “țină cu dinții la gard” cu un așa zis “pașaport verde”, cică polițiștii nu mai pot aresta infractorii care n-au “pașaport verde”, nici nu știu unde să le facă testele, nici nu știu unde să le deconteze? E jale ce se întâmplă în lipsa dumneavoastră, slavă Domnului că Senatul a respins acest pașaport pentru angajați că altfel ne trezeam cu o mare parte dintre doctori dați afară, grăbiți-vă să veniți ca să nu se voteze în camera Deputaților. Cică Franța a respins pașaportul verde pentru societate, poate îi convingeți să preia modelul, că am înțeles că sunteți fanul modelului francez.

Si încă ceva domnule președinte, avem si o veste bună. Ne-au donat sârbi vreo 6000 de flacoane de anticorpi monoclonali, nu știu dacă știați, dar am zis totuși să vă anunț. Aceste flacoane vor salva vreo 6000 de vieți, mare bine ne-au făcut că uite așa vor scădea numărul morților din zi în zi tot mai mult. Veniți repede, domnule președinte, să ne scoateți din “stările astea de urgență” în care neinserații nu pot intra în magazine că aud un zvon cum că sunt cam goale magazinele si se cam răscoală proprietarii, nu le convine situația, mulți riscă falimentul. Vă las cu bine și vă doresc drum bun în viață!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Eram la o discuție despre Hristos cu cei de la care îmi iau cafeaua aproape in fiecare dimineața și le povesteam ce minunat lucrează Hristos si azi, le povesteam despre puterea Lui de a elibera, de a vindeca, de a reabilita un om distrus de vicii. După o jumătate de ora de discuții despre credință cineva m-a întrebat dacă și soția mea e la fel ca mine. Cumva mi-a dat de înțeles că un adevărat credincios se vede prin mărturia din familie. Cum sunt cei din casa ta? Asta părea să mă întrebe. Fără să ezit i-am răspuns că uneori dă dovadă de mai multă credință decât mine. Li s-a luminat fața auzind acest răspuns, deoarece oamenii au nevoie să vadă familii unite și pline de credință.

Povesteam într-o predică faptul că atunci când te declari o familie credincioasă, vecinii stau cu borcanul pus pe zid si cu urechea pe borcan pentru a asculta ce se aude în casele noastre. La tine în casă ce se aude? Se aud cântece de laudă către Hristos sau certuri și reproșuri? Se aud Psalmi citiți de copiii tăi sau boxele date la maxim cu muzica stricată a lumii, se aud instrumentele cântând spre slava Lui sub degetele copiilor tăi sau tastatura zbârnâind în căutarea de filme, jocuri și alte cele? Se aud rugăciuni fierbinți sau urlete pline de mânie?

Lumea are nevoie să vadă familii credincioase, frumoase, hotărâte în iubirea lui Hristos, pentru că iubirea va fi atât de rară în zilele acestea încât oamenii vor ajunge să se întrebe dacă cu adevărat mai există iubire autentică. Singurul loc în care se va mai găsi iubire și familii longevive, nedistruse de divorțuri și dezbinări, va fi Biserica. De unde îți iei resursele pentru familia ta? Din filme sau din Scripturi? Din emisiunile eșuate ale lumii sau din rugăciune?

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece