Skip to main content

N-am auzit…

N-am auzit o rugăciune la toate emisiunile de “salvare” a națiunii, deși ieri au murit conform cifrelor date de ei 547 de oameni. N-am auzit nici “Tatăl nostru”, n-am auzit nici un simplu “Doamne ajută!”, n-am auzit să se facă vreo referire la Dumnezeu, care ne poate ajuta, deși am stat ieri cu urechile la radio si cu ochii in televizor cel puțin un ceas. Dar drăcuieli, ură și nimicuri am auzit cu nemiluita. Oare am rămas doar noi, fără credință? Oare țara aceasta 98% creștină a uitat să se roage?

N-am auzit un preot sau pastor invitat la vreo emisiune ca să ne vorbească despre smerenie, pocăință și cum trebuie să ne pregătim în fața morții, n-am auzit sa fie chemat vreun preot/pastor ca să ridice moralul oamenilor, să le dea o speranță si o mângâiere, deși au murit ieri 574 de oameni, iar o jurnalistă ne anunța sec că vor mai muri vreo 10.000 mii în următoarele zile. Ei știu si câți mor, au devenit experți în apariția “valurilor”, în estimarea îmbolnăvirilor și chiar a morților, dar nu i-am auzit să devină experți în chemarea oamenilor la Dumnezeu. Oare această bătălie cu moartea este pur materială, pur trupească? Oare n-avem si Creator care se poate implica, oare n-avem si veșnicie în care să ne ducem?

N-am auzit politicieni care să trimită spre Dumnezeul care poate, n-am auzit pe nimeni de acolo de sus să lase pentru o vreme cearta pe scaune, să lase deoparte ședințele acelea uneori inutile și să facă cu toții o rugăciune, PSD, PNL, AUR și cu USR să lase capetele jos și să-i ceară Stăpânului vieții ajutor și inspirație, putere și înțelepciune de a salva acest popor, care e zdrobit între virus și facturi. Conform lor, dacă nu te omoară virusul, pentru care ei nu prea au soluții, medicamentele necesare fiind “de poftă”, prin spitale, te “omoară” îngrijorarea facturilor, care vor veni de 4 ori mai mari. Prețul la energie e de 4 ori mai mare decât în Germania.

Așadar, este vremea să strigăm spre Dumnezeu că ei n-au de gând și nici soluții n-au. Dacă nici acum nu realizați că am rămas doar noi, oamenii simpli, cu Dumnezeu, atunci când realizați? Bănuiesc că ei “fac rost” de anticorpi monoclonali, ei fac rost de tot ce le trebuie, dar noi? Noi Îl avem pe Dumnezeu în fața morții. De la ei nu mai aștept nimic, pentru că în plină criză au propus la guvernare pe cei mai împotrivitori față de legile lui Dumnezeu dintre ei. De la ei nu mai aștept nimic, doar spre Cer mai privesc cu speranță. Doamne ajută!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Unde se duce Dumnezeu când pleacă de la noi…

“Se duce” în locul unde Sfinții mijlocesc pentru iertarea păcatelor, acolo unde cei ce trăiesc în neprihănire se adună pentru a cere îndurare peste popor. Se duce aproape de inima celor care au milă și de alții, cerând iertare nu doar pentru ei, ci si pentru cei ce sunt departe de Dumnezeu.

“Se duce” în locul unde Fiul Său a murit pe Cruce, acolo unde s-a auzit strigatul acela care a despicat porțile iadului: “Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!” De acolo curge îndurarea lui Dumnezeu peste omenire. Dacă lumea mai stă în picioare, dacă ghețarii nu se topesc de tot, munții nu se prăvălesc, Soarele nu cade pe pământ, Luna e la locul ei, este pentru că Hristos le ține pe toate prin Cuvântul Lui pentru a da vreme oamenilor să se căiască.

“Se duce” aproape de inima ta, așteptând acel glas stins: “Tată, iartă-mă si pe mine păcătosul și salvează-mi sufletul, acum când moartea bântuie prin aer, ai milă și de mine!” Practic Dumnezeu nu pleacă nicăieri pentru că este pretutindeni, ci noi plecăm departe de el prin gând, simțire și fapte, plecăm spre moarte, spre chin, spre groază și singurătate, prin valea umbrei morții unde nu-i speranță. Dar când Îl chemi pe Hristos, El transformă acel loc într-un loc plin de izvoare.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Ziua nunții – cea mai tristă zi?!?

Ieri după masă mergeam spre Biserică când în dreptul unui restaurant, unde avea loc unul dintre cele mai frumoase evenimente care pot exista pe acest pământ, anume o nuntă, am văzut cum dintr-o dubă a Jandarmeriei au ieșit vreo 6 bărbați și au intrat pe ușa principală a restaurantului. Imediat am observat o altă mașină care a blocat a doua intrare. Practic avea loc o “descindere”, un control ca asupra unor mafioți, care fac trafic cu cele mai periculoase lucruri, când de fapt acolo erau oameni sănătoși tun care se bucurau de frumusețea vieții.

Stimați polițiști și jandarmi, cu tot respectul vă rog, nu călcați floarea gingașă și plăpândă a vieții, lăsați nunțile, înmormântările, slujbele bisericești ale oamenilor în pace. Nu la cei sănătoși trebuie să vă duceți să-i amendați, ci duceți-vă la cei care au amplificat criza aceasta “plandemică” de zeci de ori prin furturile lor. Duceți-vă si amendați-i pe cei dovediți hoții națiunii, anchetați pentru furturi de miliarde. Duceți-vă și luptați pentru noi și nu împotriva noastră amendând ce a mai rămas sănătos din națiunea aceasta.

Duceți-vă si păziți spitalele de cei care, prin faptul că nu le pasă de suprasolicitarea sistemelor medicale, pun în pericol prin incendii viețile oamenilor. Pe cei ce fac “campanii de partid” din banii țării, nu-i amendați? Pe cei ce n-au cumpărat medicamente nu-i amendați? Pe cei ce au jucat golf o vară când știau că “virusul” e în vacanță, dar că “i se va da drumul din nou” în valul patru, nu-i amendați? Lăsați-ne pe noi să fim precauți, să ne protejăm și păzim cât putem aceste trupuri, dar fără a opri din loc cursul superb al vieții. Și în pandemii și ciume oamenii au nevoie să se căsătorească, să petreacă timp unii cu alții ca frații inserați și neinserați, să se hrănească din Scripturi și să aibă părtășie frățească în Biserică, și în situații din acestea oamenii au nevoie de simțul libertății, care ne crește moralul și ne ajută să învingem boala. Nu ne apăsați printr-un asediu, pentru că atunci ne zdrobiți ce ne-a mai rămas, libertatea și liberul arbitru pe care Dumnezeu ni le-a dăruit. Doamne ajută!

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece