Category: Fără categorie

Secretul fericirii este să nu ții necazul, doar un neînțelept îl ține în minte și în inimă când acesta vine. Să nu ținem necaz pe soțiile noastre când au avut un moment de nervozitate, poate că e momentul descărcării stresului, oboselii, frustrării și a tensiunii vieții acesteia, noi bărbații avem și rolul de a absoarbe stările lor rele și de a le arunca în “marea uitării”, cum Hristos face cu păcatele noastre.

Voi soțiilor să nu țineți necaz pe soții voștri și să nu-i țineți cu dinții la gard când vă cer iubire, doar pentru că au fost nătărăi, ghiolbani sau neîndemânatici cu “vasele voastre sensibile”. Așa suntem noi uneori, mai butucănoși în exprimare și comportament, nu-i scuzabil dar și noi învățam tainele sensibile ale ființelor voastre gingașe. Nu vă supărați pe noi și nu țineți necazul în inimile voastre, nu-l exploatați, ci aruncați-l departe cum și Hristos a făcut cu piroanele de pe cruce, El nu le-a ținut amintire pentru a ne șantaja cu ele, au rămas doar găurile care ne vorbesc de iubirea lui, dar piroanele au dispărut.

Să nu țineți necaz când soțul sau soția a dat dovadă de slăbiciune, pentru că Apostolul Pavel ne spune că dragostea nu caută perfecțiunea în alții, ci dragostea, cu răbdare și rugăciune, acoperă greșelile. Iar o greșeală acoperită este ca un foc pe care-l acoperi cu o cârpă pentru a nu mai avea oxigen, se va stinge imediat. Cearta este oxigenul pentru dezbinare, nefericire, divorț și tot răul din familie. Așadar, acoperiți cearta, luați-i necazului oxigenul, nu-l țineți in minte și în inimă. Când diavolul aruncă cu săgeți arzătoare voi faceți-vă că plouă.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Zice Biblia că în zilele de pe urmă va fi ca pe vremea lui Noe. Știți cum era pe vremea lui Noe? Pământul era plin de silnicie (violență), iar toate gândurile omului erau îndreptate numai spre rău (Genesa 6:5). Voi ați văzut filmulețul acela (pe care nu-l pot pune pe pagina mea pentru că efectiv nu-l mai pot privi încă o dată), cum un bărbat de 29 de ani dă efectiv de pământ cu un copilaș de 13 ani?

Oameni buni, trăim o vreme atât de stricată încât copiii noștri nu mai sunt în siguranță aproape nicăieri. Acum un weekend băiatul meu cel mare și-a luat o palmă de i s-a înroșit ochiul și i-a fost spartă buza și sus și jos de la un domn de vreo 45 de ani, iar motivul a fost o șicanare infantilă pe pârtie și un om de zăpadă căruia din joacă copiii i-au luat o crenguță, care-i era înfiptă în creștet. Domnul polițist ne-a spus că în 16 ani de meserie n-a văzut așa răutate, să plesnești și să traumatizezi un copil de la o joacă pe pârtie și de la un om de zăpadă. Apoi a adăugat: “Cum ne mai rabdă Dumnezeu?” Aia e, că nu ne va mai rabdă mult, vine “potopul de foc” curând.

Weekendul acesta, tot pe o pârtie de începători băiatul meu se dădea cu placa când un domn care se dădea și el tot pe acolo era să intre în el, apoi l-a făcut prost și i-a dat o palmă pe spate. Când l-am luat la întrebări de ce mi-a agresat copilul a scos telefonul să cheme alți agresori. Slavă Domnului că Dumnezeu a băgat groaza în el și s-a potolit cerându-și scuze de vreo trei ori mai apoi, dar din toată această poveste tristă am înțeles că trăim zilele lui Noe, că trăim împlinirea vorbelor lui Hristos: “Și, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci” (Matei 24:12). Nu trebuie să-i cauți pe acești oameni violenți, nu trebuie să-i provoci că vin ei la tine. Te întâlnești accidental cu ei.

Păcatul, destrăbălarea sexuală a lumii, pofta nebună, iubirea de bani, mândria omului care își dă ifose de Dumnezeu și care schimbă legile sfinte în dezordine mintală, va transforma lumea intr-un loc imposibil de locuit în armonie. Biserica va spune tot mai des: “Vino, Doamne Isuse!” Iar “bestiilor” care se lasă cuprinse de draci de ură și de violență le spun că soarta lor e pușcăria dacă ating vreun suflet de copilaș sau orice alt om, iar apoi pușcăria veșnică, adică iadul, dacă nu se pocăiesc.

Toni Berbece

Dumnezeu ne-a ajutat anul trecut să mai cumpărăm o dubă pentru Misiunea Profides, dubă cu care am făcut deja multe mii de km prin satele și orașele României, pe la mii de persoane care au strigat după ajutor în cămăruța lor de rugăciune. La foarte mulți la care am ajuns am auzit vorbele: “Aseară m-am rugat Domnului plângând că nu aveam de mâncare pentru copii (sau lemne sau pamperși și lapte pentru)….” Lucrurile acestea ne-au emoționat cel mai tare, să știm că suntem trimiși ca niște curieri ai lui Dumnezeu, ca Ilie la văduva din Sarepta.

Dar care e treaba cu numărul de la mașină? Când am fost la Poliție să aleg numărul dubei am vrut neaparat Pro de la Profides, mai era disponibil și nr 229 pe lângă literele Pro. Intr-una dintre misiuni, un voluntar de-al nostru a căutat în Biblie trimiterea Proverbe 22:9 (2:29 nu exista) când a citit versetul a rămas șocat, iată ce scrie acolo: “Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.”

Mi s-au umezit ochii știind că până și numerele de la mașină pot vorbi despre faptele noastre. Dumnezeu știe fiecare leu pe care-l cheltuim, știe fiecare minut pe care-l folosim, știe orice suspin pentru ce-l dăm, de aceea le-a și zis unora din Biserică care au venit cu pretenții de “mântuiți” în ziua Judecății: “Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! Căci, am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau, am fost străin şi nu m-aţi primit, gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat”.

Ai grijă cum îți folosești viața, nu fii egoist pentru că păcat poate fi și sa-ți mănânci singur pâinea…

Cu prețuire,
Toni Berbece