Category: Fără categorie

O pot iubi doar pe ea pentru că are nevoie de tot ce eu vreau să ofer, are nevoie de protecția mea, pe care abia așteptam să i-o ofer, se bucură nebunește de un trandafir, pe care abia așteptam să am cui să-l ofer, se bucură enorm când o strâng în brațe, de parcă ar lua-o în brațe întreg Universul. Se bucură când o apreciez și când îi spun cât e de frumoasă, de parcă întreaga lume ar aplauda-o.

O pot iubi doar pe ea pentru că fără mine nu poate să adoarmă, fără mine nu-i place să mănânce, nu se poate bucura de nimic dacă mai întâi nu împarte cu mine.

O pot iubi doar pe ea pentru că Dumnezeu a pus în ea comoara bogăției iubirii. În ea a pus Dumnezeu chipul Său pe care-L pot descoperi doar atunci când o învălui în dragoste.

O pot iubi doar pe ea pentru că niciodată nu am simțit că e insuficientă, niciodată nu am simțit că e prea puțin, ci din contră că Dumnezeu mi-a oferit prin ea mai mult decât mi-am imaginat.

Dacă nu-ți ajunge o singură femeie, înseamnă că nu ai știut s-o iubești, înseamnă că nu te-ai dăruit în întregime, ci într-un mod egoist, înseamnă că ai limitat totul la o nevoie carnală, când comoara adevărată e în împletirea armonioasă a sufletului cu trupul.

Iubește-o doar pe ea, e mai mult decât suficient!

Spre noi vine un val demonic, izabelic, un val al dezorientării și al înșelătoriei sufletești. Înșelătorul nu mai are mult și turbează. Am văzut-o cu ochii mei în Viena, de exemplu. Când traversam o trecere îmi apăreau în lumina semaforului doi sau două (la unele semafoare era si o inimioară deasupra lor). Propagandă nerușinată și obraznică chiar la semafor pe unde trece orice om (păcatul se cultivă și atunci crește în societate ca orice altceva care este cultivat).

Am primit un mesaje de la o doamnă tot din Austria care îmi spunea indignată că se face mare publicitate la un nou show tv în care 11 bărbați vor locui împreună cu 4 femei măritate și vor căuta să le ispitească pentru a-și face amanți. Show-ul se va repeta și cu 11 femei care vor ispiti 4 bărbați căsătoriți. Nici România nu-i departe cu show-urile ei TV în care omul e o marfă – ființă redusă la un trup folosit pentru niște plăceri carnale.

Oare nu se apropie zilele lui Noe și zilele Sodomei, acele zile în care curvia și destrăbălarea au ajuns la un nivel încât Cerul s-a scârbit maxim de om? Ar cam trebui să ne pregătim pentru că zilele sunt din ce în ce mai rele, oamenii vor ajunge curând cu păcatul lor până la capătul răbdării divine, curând se va spune: “…a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor [pamantului]. De aceea ne-a trimis Domnul ca să-l nimicim (Genesa 19:13)!”

Ești tu gata de întâlnirea cu Dumnezeu (fie că ne va prinde venirea lui Hristos și sfârșitul lumii, fie că ne ducem noi înainte, prin moartea cu care suntem fiecare datori, tot în fața Lui ajungem)?

Legendele populare, gura lumii, vocile unor părinți spun că a te căsători de tânăr este o corvoadă, că te legi la cap deși nu te doare, că reduci drastic timpul de distracție, că îți alungi tinerețea, că apar problemele mai devreme, că nu mai ai timp de tine, etc.

Oare chiar așa să fie? Ca unul care m-am căsătorit la 21 de ani pot să vă spun că a te căsători de foarte tânăr e cea mai bună decizie, am câștigat ani de forță, de determinare, de tărie a tinereții pe care să îi investesc în cea mai mare binecuvântare din câte am primit pe pământ, anume în familie, chipul lui Dumnezeu pe pământ. Tot de tânăr am făcut și copii, ei sunt cea mai mare realizare a mea și cea mai bună investiție (o investiție veșnică spre deosebire de case și mașini care rămân aici).

A fugi de întemeierea unei familii înseamnă să fugi de ceea ce te poate defini cel mai bine ca ființă umană. A te speria de faptul că trebuie să împarți totul, să dăruiești totul, să te sacrifici și a căuta să te conservi în “formolul nepăsării” e foarte periculos. Pentru că s-ar putea să îți placă acest mod de viață “sterp și relaxat”. Nu spun că cei singuri nu se dăruiesc, una e să nu fi găsit încă sau să alegi celibatul pentru a te dedica unei cauze nobile și alta e să dai cu piciorul oricărei ocazii, doar că ai tu rezerve și suspiciuni față de oricine, că o asculți pe mama care ți-a povestit ce frustrări și tensiuni sunt în relația ei cu tata sau invers.

Dacă ai adunat vorbele lumii și te gândești la familie ca la o închisoare, țin să-ți spun că pentru mine familia este de fapt ieșirea din propria carapace în lumina adevărată a vieții!

Doamne ajută!

P.S. În poză sunt o parte din tinerii comunității Profides București care anul acesta își vor spune un mare “DA”. 🙂