Sfârșitul lumii nu vine singur, îl aducem noi când nu mai avem loc pe pământ unii de alții, când dragostea celor mai mulți se va răci, cum ne-a avertizat Hristos. Văd oriunde privesc o lume care omoară cu o cruzime demonică, iar în declarații fiecare este salvator, erau și înger păzitor. Îmi dau seama că diavolii s-au transformat în “ falși îngeri de lumină” și de aceea oamenii nu mai discern binele de rău. Ucidem copii prin avort, ucidem copii cu bombe, ucidem prin indiferență, ucidem prin cuvinte pline de ură, dar ne ridicăm biserici mai înalte decât părinții noștri, care totuși au avut mai multă frică de Dumnezeu.

Sfârșitul lumii nu vine singur, îl aducem noi când ne facem propriile “standarde morale”, aruncând Bibliile la gunoi, iar în “noile standarde” femeia este o marfă, familia de unică folosință cu dată de expirare foarte mică, copiii sunt doar niște jucării fără suflet pe care le putem abandona oricând, semenii sunt doar niște robi de care ne putem folosi, iar singurii dumnezei suntem noi. Sfârșitul lumii va veni când ne vom crede Hristoși în timp ce ne vom purta ca Diavolul. Apostolii ne-au avertizat că în vremurile din urmă vor apărea Hristoși mincinoși, care se vor da sfinți, dar de fapt sunt demonizați când te uiți la viețile si faptele lor. Mă uit în jur și fiecare pretinde că are o “religie a purificării” în timp ce zace în curvii, beții, destrăbălări, în timp ce familiile le sunt distruse si “creierele prăjite”

Sfârșitul lumii nu vine singur, îl aducem noi și am început deja să o facem mai repede decât ne putem imagina. Unii îl aduc prin păcate din ce în ce mai obraznice și evidente, am ajuns să facem emisiuni “educative” pline de spurcăciuni și să ne creștem copiii cu ele. Însă unii grăbesc sfârșitul prin faptul că vestesc tuturor Judecata și le aduc la cunoștință clauzele acesteia, după cum ne-a spus Apostolul Ioan: “Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8). Ești a lui Hristos sau al Diavolului?

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

Vă aduceți aminte de familia de refugiati care s-a întors de la vama cu Ungaria în București pentru un control al sarcinii pentru ca cineva le-a spus ca-i putem ajuta si le-a dat un bilet cu numele nostru? Ei bine sunt cu noi de aproape 2 săptămâni si deja apar roadele. Tatăl celor cinci copii (unul încă nenăscut) ne-a întrebat ce trebuie să facă pentru a fi crestin așa ca noi, pentru că și-a dat seama că până acum n-a știut nimic de Hristos și despre cum trebuie să trăiești ca și creștin. A zis că vrea să facă tot ce scrie în Biblie, mi-a cerut una în ucraineană, deși știe si puțin română, însă înțelege mai bine în limba lui.

Ieri i-am ajutat să-si facă bagajul pentru a pleca în altă țară, copiii au fost încălțați din depozitul Misiunii Profides și am mai schimbat câteva vorbe, el a zis că vrea să se și boteze pentru că a văzut că oamenii aceștia botezați sunt altfel, iar la slujbele Bisericii a zis că simte mereu un foc care-i răscolește pieptul, a mai spus că așa a înțeles că Dumnezeu e real și că nu sunt doar vorbe. L-a simțit pe Cel care i-a mânat pe români să le facă bine. A zis că ei sunt o comunitate foarte mare acolo în Ucraina, lângă Odesa, iar despre dragostea românilor au aflat cu toții.

Ne vom despărți curând, însă rămân cu vorbele lui: “Dragi români, vă vom întoarce tot ce ne-ați dăruit!” I-am răspuns zâmbind că noi așteptăm să ne întoarcă Dumnezeu, pentru că El are mâna mai mare, iar mila Lui este fără margini. Vă las cu acest verset: “Prin aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alții (Ioan 13:35).”

Cu prețuire,
Toni Berbece

Urim și Tumim erau două pietre pe care Dumnezeu a poruncit să fie puse pe pieptarul Preotului Aaron (Exod 28:30). De asemenea erau pietrele prin care Dumnezeu răspundea cu “da” sau “nu” poporului Israel când acesta cerea un răspuns de la Dumnezeu (Iosua 7:14-18).

Însă prin aceste pietre nu se răspundea laconic, ci fiți atenți ce minunat în înțelepciune este Dumnezeu. Când Dumnezeu răspundea prin Urim, spunea “da”, pentru că Urim înseamnă “lumină”, adică cu alte cuvinte “am luminat calea ta și pe drumul pe care vei merge nu vei cădea, nu vei fi jefuit, nu vei eșua”, iar dacă răspundea prin Tumim, adică “nu”, de fapt nu era un “nu” simplu, ci Tumim înseamnă “desăvârșire”, cu alte cuvinte Dumnezeu le spunea evreilor “nu îți permit să alegi calea dorită, deoarece trebuie să te desăvârșesc”, refuzul însemnând de fapt “nu ești gata”, “nu este spre binele si desăvârșirea ta”, “te va îndepărta de Mine dacă vei alege aceasta cale, adică de perfecțiune.”

Așadar, Dumnezeu nu s-a schimbat, ci la fel îți răspunde și ție, deoarece atunci când ți se spune “da” trebuie să înțelegi că Dumnezeu va fi cu tine și-ți va lumina calea, iar dacă îți răspunde cu “nu” trebuie să înțelegi că Dumnezeu îți vrea tot binele și că e mai bine pentru desăvârșirea ta să nu facă ce ți-ai propus. Minunat e Dumnezeu, nu-i așa? Ai încredere în Dumnezeu, și “da” și “nu” mereu sunt spre binele tău.

“De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28).

Cu prețuire,
Toni Berbece