Gabriela, soția mea, s-a trezit tulburată tare de un vis, dar in același timp motivată de a se ruga. În acest vis se făcea că venise o persecuție peste creștinii autentici, care nu voiau să se compromită și să se supună noilor “standarde morale” ale societății care exclud puritatea și curăția lui Hristos. În vis se făcea că eram fugăriți de oameni “înarmați” și că era “iarnă”, mulți deja fuseseră “omorâți”, iar noi ne adunam în locuri ascunse pentru a ne hrăni din Scripturi, însă o persoană, care părea a fi un înger, ne-a spus să ne luam haine groase că vom avea nevoie de ele, vom fi pribegi în “iarna” acestei lumi..

Am înțeles din acest vis că presiunea morală va fi tot mai mare pentru cei care trăiesc cu neprihănire în Hristos, în aceste zile stricate sufletele ne vor fi tot mai chinuite de ce vedem și auzim, exact ca Lot în cetățile spurcate care au fost mistuite de mânia lui Dumnezeu. Lumea în care trăim este deja tot mai agresivă față de Biserică, față de creștini, față de drepturile acestora, ne vor acuza tot mai mult cum făcea Nero, că noi suntem oameni ai urii pentru că îi avertizăm că se aruncă în păcate nimicitoare. Ca să poată păcătui în voie și pentru a-l întâmpina cum se cuvine pe Antichrist, va trebui să ne reducă pe noi tot mai mult la tăcere. Dar pentru că lucrarea lor de rătăcire trebuie definitivată, Biserica va fi luată din calea lor pentru a veni cele șapte urgii prin care curviile și vrăjitoriile lor vor fi pedepsite.

Așadar, luați-vă “haine groase”, iar aceste haine care ne țin fierbinți în credința sunt rugăciunea, postul, Scripturile, părtășia frățească și orice neprihănire. Înarmați-vă cu iubire, iubirea e o haină groasă, pentru că familiile sunt tot mai atacate, demoni de ură și dispreț se ridică din adânc în aceste vremuri ale sfârșitului, demoni care vor sfâșia familii, demoni care vor sfâșia multe inimi care nu stau în Hristos. Frații mei, înarmați-vă cu haine groase pentru că iarna lumii vine, iarna aceea a lepădării de credința anunțată de Hristos, înainte de sfârșitul tuturor lucrurilor, țineți-vă inima caldă de dor după Dumnezeu.

„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol, şi oamenii să nu-i vadă ruşinea.“ – Apocalipsa 16:15

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Suntem conduși de Irozi care ne “condamnă la moarte” bolnavii de cancer, 88% dintre acești bolnavi au murit din anul 2019 și până azi, pentru că și noi ca neam am uitat de Dumnezeu și mare parte din generația de azi se consideră “agnostică”. S-au umplut cataloagele din școli cu copii care se declară fără Dumnezeu, fără credință, fără Cruce și alergici la Scripturi, pentru că părinții lor sunt de fapt așa.

Suntem conduși de Irozi, care ne fură libertatea și ne bagă în case la ora 20:00, pentru că si noi am uitat forța rugăciunii, am uitat ce putere stă în rugăciune și am uitat că atunci când creștinii se roagă, îngerii Domnului ne mai scapă de câte un Irod și mai lărgește lațul de pe grumazul nostru ca neam (Fapte 8:23).

Suntem conduși de Irozi, care ne fură dreptul de a fi operați, de Irozi care își rezervă dreptul de a ne considera “neesențiali” așa vreo 30 de zile. Își rezervă când vor ei și cum vor ei “dreptul” de a ne arunca la groapa de gunoi a istoriei ca pe niște rebuturi cu scuza unei “plandemii”. Atâtea abuzuri ca în acești ani cred că nu s-au văzut nici în vreme de război.

Irozii aceștia au eșuat “ca stat” pentru că în doi ani noi nu ne-am smerit să strigăm spre Dumnezeu, ci tot de la ei am așteptat soluții, când ei erau de fapt preocupați de “ciolan”. Iar Biblia ne spune că blestemat este omul care îl dă deoparte pe Domnul pentru a se încrede în om (Ieremia 17:5).

Dacă ne-am smeri și ne-am aținti privirile spre Cer, am credință că Dumnezeu o să-i alunge cu tot cu planurile lor demonice, cu tot cu lipsa lor de înțelepciune și de măsuri abuzive, dacă strigăm spre Dumnezeu și ne lăsăm de curvii, necurății, ură, beții, avorturi, mândrie, minciună, furtișag și orice alt păcat, dacă îi cerem lui Hristos să ne spele, vom avea forța de a scoate din acest neam orice Irod, iar peste cei neprihăniți nu se va mai ridica niciun “Cezar” cu ifose de dumnezeu fals, ci doar oameni curați cu teamă de Dumnezeu și cu iubire de oameni. Sunteți gata să ne smerim înaintea lui Dumnezeu?

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Când nu ai răspunsuri la întrebările tale, de ce sunt luați cei dragi de lângă tine, de ce ne încearcă Dumnezeu credința, de ce tace uneori, de ce ne lasă să fierbem sub presiunea problemelor, mergi ca Avraam la muntele unde “Domnul va purta de grijă! (Genesa 22:14)”. Îngenunchează acolo și vei simți liniștea și pacea Cerului.

Când nu ai pâine pe masă, când facturile la gaze și curent cresc, când uleiul, făina, detergentul se împuținează, când copiii cer și iar cer si iar cer. Mergi la muntele unde “Domnul va purta de grijă!” Acolo Dumnezeu organizează corbii Lui să-i trimită fie la un Ilie, fie la un orfan și la o văduvă, fie la un copil de-al Său, care cere cu lacrimi cele necesare. Are Dumnezeu corbi mai mulți decât cererile tale. Corbii aceștia pot duce în ciocul lor mai mult decât poți tu avea nevoie, iar ei cară nu doar pâine, ci și carne cum îi ducea lui Ilie.

Când nu ai nicio direcției în viață, când nu ști încotro să apuci, când izvoarele bucuriei din tine sunt înfundate, când pacea nu mai izvorăște ca înainte, mergi la muntele unde “Domnul va purta de grijă!” Acolo vei găsi izvoare reci și pline de viață, acolo pe genunchi vei urca pe muntele bucuriei, pe muntele schimbării la față, vei urca pe genunchi si vei coborî în valea plângerii țopăind de bucurie, pentru a-i umple si pe alții de speranța muntelui unde “Domnul poartă de grijă!” Muntele acesta are doua vârfuri, genunchiul stâng și genunchiul drept, când aceste vârfuri ating pământul, tu atingi de fapt Cerul.

Tu urci des pe acest munte?
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece