În primul rând, nu arunca pe apa sâmbetei tot binele când se întâmplă un rău. Multe familii aruncă la gunoi toate memoriile fericite, tot ce au construit, toate faptele bune, tot romantismul, toate sacrificiile. Cum unul dintre parteneri greșește, adesea celălalt uită tot, își ia jucăriile și pleacă la mama. Nu așa se procedează în familie. Biblia ne spune să acoperim greșelile, nu binecuvântările și părțile bune ale familiei. Dacă unii sărbătoresc 50 de ani de căsnicie este pentru că fiecare dintre ei a rămas de sute de ori să lupte când alții au renunțat imediat.

În al doilea rând, nu vă spălați rufele in public când vă murdăriți in familie. Unii au ajuns să se judece pe internet când au o problemă în familie, să sune la prieteni și să-și “murdărească” partenerul, să se pârască la părinți, care de cele mai multe ori amplifică “scandalul”. Pârâți-vă la Dumnezeu, eventual cereți și altora să mijlocească, dar încetați să vă mai murdăriți în public, ambițiile pot fi mai mari când partenerul află că l-ai terfelit. Lasă întotdeauna loc de bună ziua și loc să te întorci în pace acasă. Când te sui în pat la culcare, patul acela ar trebui să fie ca un aspirator, care absoarbe toate certurile voastre, pentru că Biblia spune ca patul să ne rămână nespurat, iar unii tare mult îl spurcă prin vorbe.

În al treilea rând, nu tăiați frunze la câini că viața-i scurtă. Cele mai multe relații se plafonează pentru că partenerii nu mai fac nimic creativ și recreativ cu familiile lor. Pur și simplu pierd timpul crezând că o relație se duce de la sine, neîntreținută de momente pline de farmec. Telenovele pline de romantism prind la femei pentru că de cele mai multe ori le lipsesc acei bărbați curtenitori, romantici și atenți. De aceea unele femei sunt atât de ușor de “agățat” pentru că bărbații lor dorm cu telecomenzile pe burtă, iar ele sunt ignorate, când Biblia spune: “…fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei (Proverbe 5:18-19)!”

În al patrulea rând, nu vă faceți frate cu Diavolul ca să treceți puntea. Adică nu faceți compromisuri dându-l pe Hristos și familia pentru foloase materiale, nu vă abandonați familiile pentru banii din străinătate, pentru a trece de “situații de criză”. Multe familii se despart pentru un timp apoi de tot pentru bani. Faceți totul împreună. Nu căuta să te arunci în brațele altuia/alteia când partenerul tău a eșuat. Multe persoane cad din lac în puț, adică “rezolvă” o criză de familie prin “preacurvie” și înșelare. Nu rezolvi niciodată o criză printr-un păcat, ci pe genunchi, prin loialitate ca Abigail, care a rămas lângă Nabal până când Dumnezeu a eliberat-o.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Un semn al depărtării de Dumnezeu este când ajungem să fim conduși de oameni fără morală, fără înțelepciune și fără iubire de semeni. Oameni care într-o situație de criză mai rău amplifică, sunt ca stinsul focului cu benzina. Iată cum în Postul Paștelui aprobă o “expoziție scârboasă” într-o instituție reprezentativă pentru țara noastră. Sub conducerea lor nu ne va fi bine, aceștia sunt ca niște biciuitori ai lui Faraon în fruntea unei hoarde de robi. Nicolae Steinhardt spunea că fără Dumnezeu ne trezim că “năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, “derbedeii”. Barbarii aceștia preiau locurile de conducere.”

Fără Dumnezeu nu ne va fi bine, nu vom găsi în neamul acesta nici măcar un singur om curat și înțelept, pentru că înțelepciunea vine doar de la Dumnezeu ca un dar, iar când tu închizi prin păcat robineții harului lui Dumnezeu, închizi și robinetul înțelepciunii. De aceea să ne smerim pentru ca Dumnezeu să ne trimită “judecători înțelepți, drepți și curajoși”, cum făcea cu poporul evreu. Când aceștia se smereau, El îi scotea de sub robia bolii, a păcatului, a oamenilor sau a propriei prostii. Tot Steinhardt spunea că prostia a făcut mai mult rău decât răutatea, e suficient să fim proști că rău ne facem singuri.

Apostolul Iacov ne spune că doar înțelepciunea lui Dumnezeu este bună: “Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către cei ce fac pace (Iacov 3:17-18).” Primul rod al înțelepciunii este curăția, unde vedeți destrăbălare să nu vă așteptați la înțelepciune.

Fără Dumnezeu nu-i înțelepciune, deci n-o mai căutați și n-o mai sperați de la oamenii care-L neagă și mânie prin expoziții/legi spurcate, aceștia se vor strădui să te mintă că “nebunia” lor este bună. Dacă voi vreti sa fiți stricați la minte și la suflet, puneți în sufrageriile voastre tablourile rușinii, nu în instituțiile țării noastre! Pocăiți-vă că vă paște iadul!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

“Nu facem bine” au zis leproșii care au găsit toată tabara plină de bogății a sirienilor abandonată, sirieni care au fost fugăriți de Dumnezeu pentru a-i scoate din asediu și foamete pe copiii Lui din Samaria. Leproșii au crezut inițial că toate acele binecuvântări sunt pentru ei, dar mai apoi s-au dezmeticit și au înțeles că tot ce primesc este și pentru a împarți cu alții. Gândim noi ca și leproșii aceștia? Realizam noi că ceea ce am primit nu este doar pentru noi?

Nu facem bine când ne permitem lux, iar părinții noștri plâng seara la timpul de rugăciune pentru medicamente și plata facturilor.

Nu facem bine când noi avem energie să alergăm ca niște albine, când putem face tot ce ne propunem, iar cei dragi nouă și îmbătrâniți de zile nu-și mai pot spală nici vasele și-i abandonam în mizerie.

Nu facem bine când mâncăm șapte feluri de mâncare pe zi, când nu știm ce pofte să ne mai facem, iar văduva și orfanul pe care ni-i scot Dumnezeu în cale n-au niciun fel de mâncare pe zi, ci se hrănesc din resturi sau alimente incredibil de ieftine și pline de chimicale.

Nu facem bine când noi L-am descoperit pe Hristos și trăim în pacea Sa, când știm că viața aceasta e ca un abur și că vom da socoteală de orice faptă, dar nu ne pasă de cei care n-au auzit cuvintele mântuitoare și harul Său.

Fă bine începând de astăzi, împarte binele pe care Dumnezeu ți l-a dat. Aceasta este chemarea ta. Hristos a lăsat un semn al deosebirii ucenicilor lui de păgâni, iar acesta este: “Prin aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” – Ioan 13:35

Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece