Astăzi, un echipaj de reporteri de la Antena 1 a venit să filmeze cel mai mare centru de vaccinare din țară, dar mare le-a fost uimirea când au găsit acolo o Biserică. Ce fel de Biserică? Una cum ne-a lăsat Hristos, adică un loc în care cei cred în El să se unească pentru a-I lăuda Numele și pentru a se ruga pentru binele națiunii. Noi nu “vaccinăm” cu ser, ci cu sângele lui Hristos. Cum? Adică sângele lui Hristos eliberează și azi de vicii, de patimi de demoni, sângele lui Hristos vindecă și azi de boli. Isaia ne-a spus că prin rănile Lui suntem vindecați (Isaia 53:5), iar noi trăim această realitate.

Cei de la Antena 1 erau “supărați” că e o Biserică în locul centrului de vaccinare, dar virusurile acestea care ucid trupul nu-s așa periculoase ca virusurile care ucid sufletul pe veci. Noi luptăm cu virusurile care aruncă oamenii în Iad, noi luptăm cu virusuri care înnebunesc oamenii, care îi umple de boli sufletești si trupești prin păcat. Biblia ne spune că Hristos a venit să nimicească lucrările Diavolului, iar acestea sunt păcatele de orice fel (1 Ioan 3:8).

Au venit ciumi, au venit dictaturi, au venit tot felul de calamități si nenorociri peste pământ, dar promisiunea Lui Hristos făcută lui Petru a rămas în picioare, iar aceasta este: “Și Eu îţi spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui” (Matei 16:18).

Veniti să vă “vaccinați” cu sângele lui Hristos prin spălarea de păcate, de cugete încărcate si de boli sufletești, chiar și trupești!

Suntem o Biserica 100% creștină și biblică, o Biserică pentru toți creștinii de orice confesiune. Vă așteptăm cu drag!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Eram pe o baltă la pescuit când din senin a început o discuție despre credință cu paznicul bălții. Pe unul dintre noi îl durea capul, iar paznicul ne-a zis că trece cu țuică. Noi i-am spus că nu bem iar el “s-a prins” că suntem creștini din aceia serioși. La care ne spune pe un ton foarte grav: “Așa-i că-i vai dacă vă despocăiți?” Am rămas uimiți cu toții de cât de serioasă știa că este pocăința acest om care se vedea că e era un pic amețit de alcool. Oare mai știu creștinii de azi cât de bine trebuie păstrată pocăința și că Diavolul abia așteaptă un pas gresit?

Aud de familii care divorțează din nimic, de la o ceartă, de la “neptrivire de caracter”, de la părerile mamei sau ale tatălui, de la bani sau de la planuri diferite. Păi, pe vremea copilăriei mele nu auzeai în comunitățile de creștini de familii divorțate, azi în multe comunități sunt mai multe femei abandonate decât cele tinere si necăsătorite. Oare nu sunt vremurile acelea din urma în care dragostea celor mai mulți se va răci, cum zicea Hristos?

Aud de tineri de prin biserici căzuți în beții, în patimi sexuale, în droguri și jocuri de noroc. De ce? Pentru că poate nu văd o credința autentică în jurul lor sau poate că li se pare pocăința a fi o joacă din care poți ieși oricând, dar Hristos spune că Diavolul caută pe cine să înghită. Deci el e cu ochii pe noi mai mult decât pe lumea care e deja a lui. Am văzut din păcate mulți oameni înghițiți de acest Diavol despre care a vorbit Hristos atât de serios, iar aceștia nu arătau deloc bine.

Solutia este cum zicea Pavel: “Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voinţa, și înfăptuirea” (Filipeni 2:12-13).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când am simțit că la poarta minții bate depresia, panica, anxietatea, descurajarea, frica și alți dușmani, am pus genunchii jos și am simțit cum îngerii Tatălui Ceresc tăbărăsc în jurul meu pentru a fugări cu săbii de foc duhurile negre ale morții. Am înțeles că genunchii sunt refugiu pentru o minte sănătoasă și nu plasa de medicamente sau salonul unui spital. Am înțeles că cu cât îți pleci genunchii mai des cu atât ești mai sănătos mintal. Într-o lume a nebuniei, genunchii plecați cu smerenie înaintea lui Dumnezeu sunt medicament pentru o minte sănătoasă.

Când am simțit că boala vrea să sfârtece sănătatea mea, când am simțit că molima care bântuie în jurul meu vrea și plămânii mei, vrea și vlaga respirației mele, vrea și vlaga mușchilor mei, atunci am plecat genunchii, acolo am primit “perfuzia” pe care oamenii n-au putut să mi-o dea. Un fir roșu care nu se poate vedea decât prin credință este conectat la rănile Lui atunci când plec genunchii, pentru că Hristos mi-a promis că prin rănile Lui sunt tămăduit, că prin sângele Lui sunt răscumpărat chiar și din boală.

Când am simțit că păcatul vrea să spargă vasul prețios al inimii mele și să împrăștie în mlaștina Diavolului untdelemnul prețios de peste mine, am pus genunchii jos. Acolo am primit scut și platoșă, coif și sabie, încălțăminte și brâu puternic. Toate pentru a-mi birui dușmanii nevăzuți, care caută să mă înghită.

Am descoperit că genunchii plecați cu reverență înaintea Tatălui sunt medicament, putere și pace. “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, și el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi” (Iacov 4:7).

Cu prețuire,
Toni Berbece