Într-o anumită zi m-a sunat unul dintre cei mai buni psihologi din România să-mi ceară să mă rog pentru o tânăra traumatizată de faptul că a făcut cândva videochat, iar conștiința o mustra așa de tare încât a cedat psihic. Mi-a spus că efectiv după toate ședințele de terapie și-a dat seama că e ceva mai mult decât un psihic frânt, că e vorba de o chestiune spirituală legată de suflet, de o povară de păcat, care poate fi ridicată doar de Hristos. Dar pentru asta își dorea ca un slujitor al Domnului să vorbească și să se roage pentru ea. A venit această tânără la Biserica Profides și rar mi-a fost dat să văd o tânăra mai afectată psihic și sufletește de păcat. Și azi luptă cu trecutul care o mai bântuie. Așa ceva se uită greu, dar Hristos reface astfel de vieți.

Un alt caz a fost al unei fete foarte tinere care mi-a scris că dorește să mă rog pentru ea deoarece viața îi era distrusă din cauza videochatului și nu mai putea scăpa de gândul că s-a dezonorat în felul acesta. Nu-și putea ierta faptele și îi era greu să creadă că vreun băiat ar putea trece peste faptul că are un astfel de trecut. Deși i se propusese enorm de mulți bani, chiar pentru a fi imaginea României în videochatul la nivel internațional, n-a mai putut accepta niciun leu deoarece era hotărâtă să scape definitiv de ceea ce-i încărcase cugetul cu o povară de neignorat. Îmi aduc aminte când m-am întâlnit cu ea pentru prima dată, era palidă, îi tremurau mâinile și îi venea să plângă la fiecare cuvântul pe care-l rostea. Dar astăzi, prin ajutorul lui Dumnezeu, este foarte bine, Hristos a spălat trecutul ei, iar această tânăra privește cu încredere spre viitor. Nu o mai interesează miile de euro făcuți prin vânzarea trupului, ci o interesează puritatea și onoarea unui om așa cum Dumnezeu l-a creat după chipul și asemănarea Sa.

Oameni buni, toți banii din lume nu pot șterge povara unui cuget încărcat de păcat. Toți banii din lume nu pot reface prin toate ședințele de terapie ceea ce murdărim prin astfel de practici. Hristos poate face totul nou, dar trebuie să te oprești din a face astfel de păcate. Dacă cumva ai cunoscut “adâncimile Satanei”, încă există speranță, dar trebuie să-ți iei ochii de pe banii prin care Satana vrea să faci pact cu el vânzându-ți sufletul și să te uiți la Hristos care poate da farmec și frumusețe vieții tale. Priviți reclamele acestea din București prin ochii lui Hristos, care plânge pentru toate persoanele ce se vând păcatului și rugați-vă ca toți acești oameni să fie smulși din “ghearele morții”.

Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Crucea noastră poate fi un partener de viață care nu-L cunoaște pe Hristos și care ne umilește pentru credință, nu ne înțelege, nu se roagă și nu merge la Biserică și care ne face mereu să ne simțim singuri în viața de familie. Crucea aceasta nu se abandonează, ci se poartă. Mama a purtat-o 28 de ani, până când Tata i-a spus “da” ui Hristos, iar azi se roagă și merg împreună la Biserică.

Crucea mea și a ta poate fi o meteahnă fizică, e acea slăbiciune a trupului, care nu trece oricât te-ai ruga și ai posti, e crucea aceea fizică din trup, poate un diabet, poate o vedere slabă, poate un țepuș în carne față de care Hristos îți spune: “Harul meu îți este de ajuns!” Este o slăbiciune în trup în ciuda căreia tu trăiești și proclami puterea lui Hristos, o slăbiciune care nu te doboară, deși medicii au spus că mult nu o vei putea duce, dar tu ești în picioare și lauzi pe Domnul.

Crucea mea și a ta pot fi colegii de la muncă sau de la școală, vecinii și rudele care râd de noi și ne batjocoresc că suntem “încuiați” doar pentru că nu mergem la același potop de desfrâul ca și ei, doar pentru că am spus nu curviei, tutunului, alcoolului, drăcuielii, înjurăturilor, vulgarismului, etc… Crucea noastră este aceea de a îndura hula, jignirile, defăimările și răutatea celor care sunt stârniți de dumnezeul veacului acestuia împotriva noastră, doar pentru că suntem ai lui Hristos.

Crucea mea și a ta este acel răspuns la rugăciune pe care nu l-am primit oricât ne-am rugat și am postit, crucea noastră este acel “mai așteaptă”, deși ni se zice că suntem copii de Dumnezeu și că suntem preaiubiți. Crucea este așteptarea, răbdarea și încrederea că Dumnezeu știe mai bine ce e bine pentru noi și de ce nu ne răspunde la unele cauze. Crucea este și suferința pentru Numele lui Dumnezeu. Martin Luther spunea că semnul unei Biserici vii este suferința pentru Numele lui Hristos.

Și tu ai o cruce, poart-o cu cinste și urmează-L pe Hristos fără să te vaiți. În săptămâna patimilor mulțumește-I Domnului pentru harul de a purta o cruce, și poart-o chiar dacă Hristos a ispășit tot păcatul pentru tine pe Crucea Sa.

„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze…” Matei 16:24

Cu prețuire,
Toni Berbece

În anul 250 d.Hr., Împăratul Roman Decius a declanșat o persecuție generală a creștinilor, iar această persecuție presupunea scoaterea din drepturi și chiar uciderea celor care nu prezentau un “certificat” care era eliberat în momentul în care se ardea tămâie pe un altar păgân. “Planul Diavolului” s-a pus repede în mișcare de romanii servili și gata să-i ucidă pe “încuiații de creștini”. În doar câțiva ani, s-a trecut de la 25.000 de martiri, înregistrați de la moartea și învierea lui Hristos până la acest decret, la 410.000 de martiri până la sfârșitul secolului al III-lea. Voi credeți că acest demon al urii și al morții doarme? E în lume și încă ucide frați de-ai noștri, iar curând va acționa din nou la modul general. Ura lumii va creste odată cu păcatul și va refula asupra sfinților. Dar Hristos e cu noi!

Dacă Hristos nu ar fi pregătit și avertizat Biserica, dacă n-ar fi lăsat Duhul Sfânt peste ea și dacă Apostolul Ioan nu ar fi vorbit în cartea Apocalipsa despre “semnul fiarei” și despre cum Hristos va birui până la urmă orice braț care se va ridica împotriva Bisericii, creștinismul ar fi fost efectiv distrus. Dar prevestirea unor astfel de acțiuni demonice a dus la precauție și la plata chiar cu viața a credinței. “Semnul Fiarei” își va mai face încă o dată apariția, iar acest semn va fi pus( poate chiar implantat) pe frunte sau pe mână și va consemna lepădarea de credința în Hristos și aprobarea tuturor măsurilor demonice ale unui nou Imperiu, ultimul și cel mai fragil, care se va ridica la sfârșitul veacurilor.

Cei ce se vor lepăda de credință vor fi inclusiv “creștinii comozi”, care pentru hrană, case, mașini, călătorii, slujbe și alte beneficii vor fi gata oricând să-L vândă pe Hristos. Semnul fiarei va avea legătură cu închinarea la un sistem, care va veni cu legi tolerante față de păcat, cu scoaterea Scripturii pe față în afara vieții societății (Apocalipsa 13:11-18; Apocalipsa 14:6-12). Principiile morale vor fi scoase rând pe rând, până când noi creștinii ne vom trezi că ținem în case sau la slujbe, Biblia, o carte interzisă, o carte pe față și în întregime împotriva legilor guvernelor.

Acest proces a început, ușor și pe nesimțite, rând pe rând “Bisericile moarte” se supun, rând pe rând “creștinii morți” sau căldicei acceptă să li se ia din drepturi și din norme, până când va rămâne doar Biserica și Mireasa adevărată a lui Hristos, care va fi gata să plătească prețul. Aceasta va spune “Nu” oricărei abateri de la Scriptură, cu orice preț și cu ochii ațintiți spre Ceruri, de unde-i va veni Mirele.

Ești tu parte din Biserica lui Hristos sau te vei supune dumnezeului veacului acestuia, un dumnezeul al compromisului, al destrăbălării și al păcatului de orice fel? Acceptarea semnului fiarei începe cu lepădarea rând pe rând de morală și curăție.

Cu prețuire,
Toni Berbece