Îmi aduc aminte că vara trecută am fost împinși de restricții să facem slujbele în aer liber, am închiriat un teren destul de izolat pe care am început să ne închinăm și să lăudăm pe Dumnezeu. Cineva a chemat poliția, deși decibelii nu depășeau limita legală și nici nu aveam slujba în orele de odihnă. Când a sosit polițistul ne-a binecuvântat și ne-a spus că suntem frați în credință, iar ceea ce facem este perfect legal. Persoana care a făcut reclamația în repetate rânduri mai apoi și-a arătat dezgustul printr-un mesaj dat pe adresa Bisericii față de credința noastră, arătând că nu decibelii o deranjau, ci simplul fapt că ne adunam ca Biserică. Aproape în fiecare duminică eram vizitați de poliție și mereu eram încurajați chiar de ei să ne închinăm.

Biblia este plină de astfel de încurajări. Înainte ca evreii să fie condamnați la moarte prin Haman, consilierul lui Ahașveroș, Dumnezeu a pus-o pe Estera, o evreică, regină peste acel Imperiu. Haman nici nu știa de ce o să fie lovit luându-se de copiii Domnului, iar pe spânzurătoarea construită pentru evreul Mardoheu a fost spânzurat chiar el, dușmanul copiilor Atotputernicului Dumnezeu. Pentru că Profetul Zaharia zice în Scriptură din partea Domnului: “…căci cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Mei (Zaharia 2:8)!”

O bunică de 89 de ani îmi povestea zilele trecute că o rudă o ura tare mult pentru că era credincioasă, nu-i suporta credința și nici Dumnezeul, o hărțuia prin vorbe și comportament și o denigra mereu. La un moment dat i-a zis cu ură și batjocură sa-și ia scânduri de pe acoperiș casei pe care o construia și să-și facă sicriu. Acel om a murit după o vreme de cancer în gât. Pentru că tot Biblia ne spune că “răzbunarea este a Domnului”. Înțelege cât de prețios ești și că viața ta nu este a hazardului și a întâmplării, nicio boală, problemă, încercare nu vine la întâmplare. Toate îți vor arăta ce Dumnezeu mare ai și ce pace lasă el peste încercările vieții tale. Iar când drumul se sfârșește aici, ai o casă minunată dincolo și o vesnicie în care să fii fericit.

Încrede-te în Dumnezeu!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Dragi medici, sunt vremuri in care trebuie să vă smeriți și să-I cereți lui Dumnezeu înțelepciune și pricepere în tratarea acestei boli. Auzim de peste tot că o doză nepotrivită de oxigen poate băga un om în comă, de aceea, cum doctorul Dănăilă spunea că intră în creierul fiecărui om pe care îl operează doar de mână cu Dumnezeu, așa și voi să nu administrați nicio perfuzie fără rugăciune. Cel ce ne-a creat corpurile știe orice tratament și vi-l poate insufla, cum i-a insuflat lui Mendeleev Tabelul Periodic.

Dragi politicieni, este vremea să vă smeriți și să recunoașteți că nu aveți soluții. Este vremea să lăsați certurile de partide, să lăsați vrajba, să scoateți dintre voi mândria, lăcomia și nedreptatea, să vă dați mână cu mână, să vă plecați capetele in rugăciune și să-I cereți lui Dumnezeu înțelepciune.

Biblia ne spune că cel mândru piere, iar cel smerit este înălțat. Tot Scriptura ne spune că cel lacom își distruge propria casă și că cel care-L neagă pe Dumnezeu și principiile Lui sfinte, ajunge nebun. De aceea smeriți-vă și Dumnezeu vă va da înțelepciunea lui Daniel, cel mai mare consilier a patru regi care au condus lumea.

Dragi oameni, este vremea să ne pocăim, iar pocăința nu e o rușine, ci o cinste. Nu va dispărea acest virus, care ne ia aerul până nu ne întoarcem cu fața spre Dumnezeul care ne-a dăruit plămânii. Este vremea să stingem televizoarele și telefoanele și să ne plecăm pe genunchi cu întreaga familie. Este vremea să închidem lucrurile care ne-au spurcat ochii și să ne uităm in Scriptură, este vremea să nu ne mai dăm trupurile păcatului pentru a obține protecția lui Dumnezeu, care poate poruncii molemei să se retragă.

Doamne ajută!
Cu prețuire, Toni Berbece

Ne-ați “furat” mai întâi liniștea, ne-ați speriat că vine un virus din China care-i așa de periculos de cad oamenii din picioare pe străzi în convulsii din cauza stopului cardio respirator. Ne-ați speriat cu filmulețe în care familii întregi erau “sudate” în casă să nu poată ieși pentru a-i infecta și pe alții, am văzut filmulețe cum erau găsiți toți membrii unei familii morți unii peste alții, în realitate nu vezi așa ceva nici la incidența de 10 la 1000. Am așteptat deja învinși de teama că acest virus ne va “curăța” și pe noi. Am tremurat trei luni, iar unii dintre noi și-au luat gropi în cimitir, și-au luat sicrie și și-au scris testamente. În realitate gropile acelea îi vor vedea peste încă vreo 20 de ani. Ne-ați “furat” așadar, liniștea prin emisiuni “sponsorizate” chiar de guvern, prin care să ne spuneți indirect ce slabi suntem în fața acestui virus. Ne anuntați că nici paracetamol nu putem lua, iar azi cu paracetamol începem tratamentul. Cine răspunde pentru teroarea împrăștiată?

Ne-ați “furat” apoi familiile și prietenii, ne-ați izolat unii de alții de nu-și mai primeau părinții propriii copii de teama virusului, apoi nici copiii nu-și mai vizitau părinții din simțul moral de a nu-i omorî. În realitate părinții noștri aveau de fapt nevoie de noi, ce-i îmbolnăvește cel mai tare este lipsa noastră, lipsa nepoților, lipsa râsetului de copil care pe ei îi întinerește. Le-am trimis bani pe card sau mâncare prin curier, crezând că le facem bine, uitând că în fața bolii cel mai bun medicament este iubirea și căldura unui zâmbet, unei mâini întinse și unei vorbe calde spuse de aproape. Iar pe puținii care au murit dintre părinții sau prietenii noștri “i-ați lăsat” să moară singuri, ne mângâiați pe creștet sau îngropați doar cu popa/pastorul, trecuți doar prin fata curții într-o mașină în viteză spre cimitir. Azi ne-am mai calmat și ne-am dat seama că morții de Covid nu-s ca morții de la Cernobîl, pe care-i îngropau în plumb și beton.

Ne-ați “furat” timpul, ne tot strângeți timpul de “existență”, gândiți-vă doar că un oraș de 3,5 milioane de locuitori se va înghesui în supermaketuri și piețe pentru a-și lua cele necesare până în ora 18:00, vor fi mai aglomerate toate, ca apoi să ne ducem să se “incubeze” bine ce am luat de prin supermaketuri și din cozile formate în disperarea de a nu ne opri domnii polițiștii la intrarea în localitățile noastre. Ne speriați cu girofaruri și cu polițiști în mijlocul străzii, care ne trag pe dreapta ca într-o ruletă rusească, ni se zbat inimile ca la păsările din cușca din care stăpânul mai ia câte o găină la tăiat. Copiii ni-i școlim aproape singurei, că nici școală nu prea mai fac.

Domnilor, vedem că situația uneori este cam trasă de păr, cu spaimă amplificată și cu cei vii condamnați la teroare și la o “moarte prin frică”. Lăsați-ne “să murim” în liniște, lăsați-ne să trăim liberi și responsabil, protejându-ne și imunizându-ne singuri sau prin medicamentele puse la dispoziție. Nu ne mai speriați, nu ne mai îngrămădiți prin magazine prin reducerea timpului de cumpărare, nu ne mai “furați” slujbele de la Biserică, sunt mii de Biserici care au slujbe săptămânale de la 18:00/19:00 la 20:00/21:00, iar voi le-ați anulat, nu ne mai trageți în “bâlbele” voastre politico-medicale. Lăsați-ne să ne trăim viețile, că oricum cu o moarte suntem datori cu toții. Nu au distrus omenirea marile ciume, nu ne va distruge nici “pneumonia” asta care se vindecă în 90% dintre cazuri.

Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece