Tânărul bogat a văzut în Isus o șansă de a mai sponsoriza un profet ca să-L impresioneze pe Dumnezeu cu banii lui. Unii cred că banii mântuiesc, ca Stefan Cel Mare care avea probleme cu preacurvia, care avea o mulțime de femei și care era neastâmpărat din fire, dar care mai făcea câte o Biserică crezând că impresionează Cerul cu bani. Unii l-au făcut sfânt, dar dacă omul acesta nu s-a pocăit de păcatele lui va fi un “sfânt” în iad. Cei care cred că dând bani la Biserică își ispășesc păcatele li se va spune cum i-a spus Petru lui Simon Vrăjitorul: “Banii tăi să piară împreună cu tine… (Fapte 8:20)!” Tânărul bogat degeaba L-a întâlnit pe Hristos, pentru că a ales calea banului și a poftelor și nu a lepădării de păcate și a urmării lui Hristos. Nicio faptă bună făcută cu bani nu te va mântui, ci doar încrederea că sângele lui Isus spală și păcatele tale.

Irod a văzut în Isus un “circar”, care face minuni, zice Biblia că s-a bucurat când L-a văzut, crezând că va face și înaintea lui minuni, mai ales pe cea cu schimbatul apei în vin. Unii vor să vină la Isus doar pentru spectacol, să mai vadă o minune, să mai aplaude o predică bună, să treacă drept oameni serioși, dar de fapt, ca Irod, nu vor să scape de păcat, nu vor să scape de mândria de a se crede ei dumnezei. Irod L-a întâlnit pe Hristos, pe Dumnezeul adevărat, dar mai apoi s-a crezut el însuși dumnezeu și a murit mâncat de viermi, pentru că i-a lovit pe frații lui Hristos. Când vii la Hristos, dar dai în frații Lui cu denigrare și cu “sabia vorbelor” vei avea soarta lui Irod, care L-a întâlnit degeaba pe Acesta.

Tâlharul de pe cruce a fost cel mai mare “luzăr” al istoriei. Era nenorocit, era condamnat și crucificat cel mai probabil pentru omor, era cu un pas deja în Iad, era în agonie, dar L-a luat la mișto pe Hristos, deși a auzit cuvintele Mântuitorului adresate colegului său de fapte rele, iar aceste cuvinte au fost: “Astăzi vei fi cu mine în Rai!” Putea să intre și el pe ușa aceasta, dar ca Marilyn Monroe, care i-a cerut menajerei să nu-i mai vorbească de Hristos, i-a trântit ușa în față Mântuitorului alegând iadul. La fel ca Jack Daniels, care în loc să repete cuvintele de salvare după preot, a spus: “Mai toarnă un pahar!” Văd și astăzi oameni bolnavi de ciroza în urma beției, văd oameni cu septicemie de la atâtea droguri, văd oameni cu cancer la plămâni de la tutun l, care se țin de viciile lor și spun: “O să învârt cu Diavolul la ceaunul cu smoală!” Prietene, acolo nimeni nu se distrează, acolo toată lumea suferă veșnic.

Aceștia sunt oameni care degeaba L-au întâlnit pe Hristos și care vor primi o osândă mai mare pentru refuzul mântuirii. Tu L-ai acceptat pe Hristos ca Salvator?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Mă rog când conduc, oare ce moment mai bun să fie ca acela când ești la volan și te rogi pentru drumul vieții tale și-i ceri lui Dumnezeu să-ți lumineze calea. Nu pierde timpul de la volan sau din transportul în comun. Cum spunea și Wurmbrand, cel care se roagă doar pe genunchi se roagă prea puțin. Am auzit de cineva care a fost copleșit de prezenta Duhului Sfânt fiind în tramvai și ținându-se cu mâna de bară, acolo Duhul i-a schimbat viața definitiv. Locul întâlnirii cu Dumnezeu poate fi în trafic sau în înghesuiala din metrou. Gândiți-vă numai la ce binecuvântare putem aduce printre oameni dacă ne-am închina Domnului printre ei.

Mă rog când spăl vase, mă rog când bag haine la spălat, mă rog când gătesc, mă rog când repar ceva prin casă, mă rog când fac treabă de tot felul și-i cer Domnului să lucreze la sufletul meu veșnic mai cu spor decât lucrez eu la lucrurile acestea trecătoare. Timpul meu cu Dumnezeu este mereu, nu-i dau lui Dumnezeu doar acele câteva minute de liniște din viața mea, ci-i dau fiecare clipă pentru că Apostolul Pavel ne-a spus: “Rugați-vă neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17)!”

Mă rog uneori fără cuvinte, mă rog prin suspine, mă rog prin lacrimi de tristețe sau de dor, mă rog prin oftat adânc, mă rog prin tăcere îndelungă, mă rog prin îngrijorarea din inimă, care strigă spre Dumnezeu, mă rog prin frica pe care o pun la picioarele Lui, mă rog prin șovăiala care strigă: “Cred Doamne, ajută necredinței mele!” Mă rog mereu pentru că viața mea este o rugăciune pe care Cerul o ia în serios nu pentru că sunt eu cineva, ci pentru că atunci când mă trezesc îi spun Domnului: “Tot ce sunt strigă de dor după Tine!”

Nu te poți scuza, pentru că ai 24 de ore în zi, pun și orele de somn pentru că uneori m-am rugat și-n vis și am primit răspunsuri și mângâierea lui Dumnezeu tot prin vis.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am fost blocat 3 zile pe Facebook, neavând voie să postez sau să comentezi, în urma unui mesaj nejignitor, ci mai degrabă care expune realitatea din spatele celor care au vandalizat o Biserică de lemn din parcul IOR din București, scriind pe ea cu roz spurcăciuni și îndemnând la rebeliune față de cele sfinte. Am spus clar că știm cine-i conduce pe acești oameni, care cer toleranță, dar care mai apoi ne vandalizează Bisericile, ne forțează să nu ne mai numim copiii băieți sau fete, ne forțează să nu ne mai cităm Scriptura în public și să ne lepădăm de adevăr și de morală.

Gata, încep vremurile în care ei își arată pe față disprețul față de creștinism, față de familie, față de Biserică și față de Dumnezeu. Hula prezentată în Apocalipsa este aici, au început să-L hulească pe Dumnezeu și Cortul Său cum am fost anuntați că se va întâmpla încă de acum 2000 de ani.

Au câștigat destul teren ca să nu se mai ascundă, să nu se mai dea victime, ci să-și arate adevărata față. Sunt în guverne, sunt în televiziuni, sunt în poziții cheie din toate instituțiile și nu le mai trebuie credit că au destul, ci de acum le vom vedea chipul hidos și răutatea demonică, pentru că, așa cum zice Apostolul Pavel, noi nu luptăm cu carnea și cu sângele, ci cu duhurile răutății. Iubim oamenii, dar nu le putem tolera păcatul și mai știm că oamenii se pot lăsa conduși de dumnezeul veacului acestuia care este curvia și minciuna.

Sus creștine, nu te lăsa călcat în picioare. Ține sus adevarul cât mai poți, apără-ți credința și valorile, chiar cu prețul libertății de orice fel. Doamne ajuta!
Cu prețuire,
Toni Berbece