Skip to main content

De ce să lupți cu gânduri și vise erotice…

Biblia este foarte vehementă față de gândurile cu tentă sexuală față de oricine dacă nu ești căsătorit și față de alți bărbați sau femei dacă ești căsătorit/ă. “De ce absurditatea aceasta?”, “Că doar gândul nu-i păcat, ce atâta înfrânare, măcar la nivelul minții să fim liberi!”, ar spune unii. Dar oare chiar este așa, să n-aibă nicio legătură mintea cu fapta? Un proverb chinezesc spune clar că gândul devine faptă, fapta devine obicei, iar obiceiul caracter, apoi destin.

Fix același lucru ni-L spune și Hristos prin cuvintele: “Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile, furturile, crimele, adulterele, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, depravarea, ochiul rău, blasfemia, mândria şi prostia! Toate aceste rele ies dinăuntru şi ele îl spurcă pe om (Matei 7:21-23!“ Așadar, iată cum din interior mai întâi păcatul e gând, apoi faptă și apoi omul devine spurcat.

Profetul Mica ne spune că este vai de cel care noapte cugetă la gânduri rele, pentru că atunci când vine ziua, cel ce s-a gândit la lucruri spurcate, când are șansa le înfăptuiește (Mică 2:1). Cel care s-a gândit la colega de la muncă în sens erotic, cu prima ocazie își va înșela soția cu acea colegă. De ce? Pentru că nu a luptat la nivelul minții, bătăliile se câștigă sau se pierd acolo, în minte.

Cineva a râs de mine când am zis că putem controla să nu mai avem vise spurcate. A zis că e imposibil. Sunt convins că se complăcea în acele vise care-l spurcau. Dar iată ce spune Biblia: “Noi răsturnăm izvodirile minţii și orice înălţime care se ridică împotriva cunoștinţei lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Izvodirile minții sunt inclusiv visele. Dacă tu ai coșmaruri care te chinuie și te trezesc, dacă ai vise erotice, care te spurcă, te poți ruga să nu le mai ai, iar mintea ta I se va supune lui Hristos și nu va mai visa aceste lucruri rele, pentru că Hristos are putere și asupra minții noastre, fie ziua, fie noaptea, atunci când noi i-o încredințăm.

Iată cum Psalmistul ne apune că se poate ca inima ta să te îndrepte spre Dumnezeu chiar și noaptea: “Eu binecuvântez pe Domnul care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima.” – Psalmul 16:7
Roagă-te pentru vise sfinte!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Referendum pentru familie – noi de ce n-am reușit

Noi n-am reușit pentru că al nostru creștinism nu este unul trăit, ci în mare parte doar declarat. Un creștinism trăit este vehement împotriva curviei de orice fel, dar cum la noi 40.000 de femei lucrează ca videochat-iste, cum încă avem centurile orașelor pline de prostituate, cum încă ne delectăm cu manele despre amante, care sunt pofta inimii, în condițiile în care milioane de români sunt depedenți de pornografie, care promovează inclusiv deviațiile sexuale, e greu să votezi pro familie.

Noi n-am reușit pentru că Diavolul, Tatăl minciunii, și promotorul tuturor destrăbălărilor sexuale și-a pus mașinăria în mișcare și ne-a mințit că Dragnea ne va fura constituția dacă votăm la Referendum, n-am mai reușit pentru că tot Diavolul, prin sponsorii lui fideli, a “cumpărat vedete” care să promoveze “LOVE is LOVE”. Banii au curs râuri, iar “personalități” cu conștiința moartă ne-au “convins” că nu-i un pericol să ne lăsăm pradă destrăbălării, așadar să stăm acasă.

Noi n-am reușit pentru că n-avem în mare parte conducători cu caracter creștin, ai noștri conducători pupă icoane în România pentru a-i prosti pe votanți, iar în Europa votează pentru destrăbălare și pentru noua lume fără creștinism și Dumnezeu. Noi n-am câștigat pentru că n-avem un Orbán ca ungurii, ci un alt tip de Orban, în timpul guvernării căruia s-a sponsorizat un dans lasciv al unui tip care a hulit creștinismul.

Noi n-am reușit pentru că avem în România o Biserică adormită, care nu mai are interesul de a promova Scriptura, ci morții cu care fac bani grămadă, pomeni inutile și alte tradiții irelevante. Noi nu mai creștem creștini care să fie gata să sufere pentru Hristos și pentru valorile creștinismului, ci avem “creștini” care ar fi gata să te strângă de gât dacă le spui în față că orice formă de curvie e un păcat scârbos înaintea lui Dumnezeu. Noi era să ne luăm bătaie de câteva ori de la acești “creștini” pentru că dădeam flyere pro familie la metrou.

Oare vom mai avea șansa a doua?

Cu prețuire pentru rezistența lui Hristos,
Toni Berbece

Ce este de fapt Biserica…

Mi-a spus cineva faptul că dacă mai ajutăm mult săracii, noi ca Biserică, ne vom trezi cu toți pe cap. De ajutat nu-i putem ajuta pe toți, dar măcar nu mă sperie gândul că vom avea de a face cu ei. Ce a devenit Biserica? Clubul celor avuți? Ne bucurăm că avem patroni în Biserici, ne simțim bine avându-i, ne bucurăm de dărnicia lor, dar de cei sărmani, că sunt o șansă pentru noi de a face bine, nu ne bucurăm? Despre Hristos ni se spune că umbla și făcea bine, nu doar că vorbea bine. Despre mulți predicatori azi se poate spune că vorbesc bine, dar nu se poate spune că și fac bine ca Hristosul pe care-L propovăduiesc.

Mi-a spus cineva să nu mai vorbesc atât despre vindecare și despre eliberarea de demoni că o să mă trezesc cu toți bolnavii și cu toți demonizații în Biserică și pe cap. Oare ce a ajuns Biserica? Clubul celor sănătoși? Iată cine era în jurul lui Hristos într-o zi obișnuită sau la o “slujba”: Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii (Matei 8:16). La noi am impresia că e total invers, vrem să ținem închinarea, să se termine repede predica și sa fugim acasă fără a ne mai pune mâinile peste cel bolnav, fără a mai mustra duhurile de peste cel demonizat ca în Numele lui Isus să fugă orice neputință.

Mi-a spus cineva să nu mai vorbesc așa pe față despre puterea Duhului Sfânt, că par fanatic. I-am spus că unei vrăjitoare când își face reclamă la farmecele ei demonice nu i se pare deloc că va fi catalogată ca fiind fanatică, nici unui ghicitoare nu-i este rușine când ghicește pe Facebook din cărțile de tarot și minte și transmite blesteme peste curioșii care nu știu ce fac, și mie să-mi fie rușine de puterea Duhului Sfânt care vindecă și eliberează? Nici celor care fac reclamă la videochat nu li se pare că sunt fanatici sexuali și spurcă mii de oameni și națiunea aceasta cu păcat, nici celor “colorați” care-și flutură necurăție nu li se pare că sunt fanatici, iar mie să mi se pară că-s fanatic pentru că am Duhul Sfânt în mine? Oare ce a devenit Biserica? O masă de oameni care se rușinează cu Duhului Sfânt și cu Hristos?

Cu prețuire,
Toni Berbece