Skip to main content

Măsuri urgente de igienă morală

Ne punem măștile să nu ne intre virusuri în corp, dar nu ne punem “măști” care să filtreze ce ne iese pe gură. Iar o “mască” bună pe gura noastră este Cuvântul Scripturii. Hristos a spus că nu ce intră pe gură spurcă pe om, ci ce iese pe gură îl spurcă pe om, iată ce: “Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele” (Matei 15:19).

Ne dăm cu dezinfectanți pe mâini pentru a elimina potențialii microbi, dar nu ne curățim mâinile de păcatele sexuale, de mânie, de semne obscene, de furt și altele. Ne pasă atât de mult de un virus care în cel mai rău caz ne ia aerul sau care ne dă dureri de oase, dar nu ne pasă de virusul imoralității sexuale, care aduce SIDA, Sifilis, multe alte boli incurabile cât și multe crime, copii nedoriti uciși pentru a ascunde “aventuri” amoroase extraconjugale sau înainte de vreme și de căsătorie. Nu ne spălăm mâinile de furt, de mânii materializate în bătăi, nu ne dezinfectăm mâinile de microbul leneviei, că tare ne este greu să ne punem mâinile în a ajuta pe alții. S-au vândut dezinfectanți de miliarde de dolari și de euro, dar cel mai bun dezinfectant pentru mâini stă prăfuit pe un raft din biblioteca noastră, anume Biblia.

Păstrăm distanța fizică unii de alții să nu luăm un virus ucigaș pentru trup, dar nu păstrăm distanța fizică de cei care au virusuri ucigașe pentru suflet. Ne îngrijorează când cineva strănută sau tușește și luăm distanță, dar nu ne îndepărtăm când cineva începe să-și povestească aventurile amoroase pline de curvii scârboase, nu luăm distanță când cineva bârfește și denigrează pe aproapele său, nu luăm distanță când întâlnim oameni care ne invită la beții și droguri. Cea mai buna distanțare fizică este cea recomandată de Pavel: „Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” (2 Timotei 2:22).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Creștinul și datoriile financiare…

Adesea s-au adunat și la mine facturi care m-au copleșit, datorii mari greu de imaginat că le voi putea achita. Când comparam venitul cu cheltuielile care urmau spuneam: “Doamne, numai mila Ta mă poate scăpa!” Și chiar așa era. Îmi aduc aminte că era soția mea studentă în ultimul an la medicină, eu eram singurul care lucram, iar datoriile deja ne acaparaseră. Colac peste pupăză am mai căzut și la pat din cauza unei răceli puternice. Atunci a venit mama cu două plase de mâncare și cu o sumă mare de bani pe care o primise la rândul ei miraculos din partea unei rude.

Altă dată mai îmi trebuiau 70 de lei să plătesc chiria, iar când mă întorceam îngândurat spre casă am găsit trei bancnote, doua de 10 lei și una de 50. Erau fix banii care-mi trebuiau. Oare nu chiar un înger al Domnului i-a așezat înaintea mea ca să-i găsesc și să mă folosesc de ei?

Tot în perioada studenției mele și a soției eram într-o situație critică, tocmai ce vorbeam cu soția la telefon că nu avem nimic de mâncare și ne întrebam ce vom mânca. Atunci înaintea soției a sclipit in razele soarelui ceva, s-a aplecat și a constatat că era un cercelușul care a valorat 160 de lei, banii pentru mâncarea pe câteva zile. Așadar, când noi nu mai avem Tata are din belsug. Când Isus și Petru nu aveau bani sa-și plătească dările de la Templu (erau ca un impozit pe persoană, nu doar un impozit religios), atunci Isus l-a trimis pe Petru sa-și întindă undița, iar din burta peștelui prins să scoată moneda care acoperea taxa pentru amândoi. Concluzia este că pentru tine Dumnezeu poate răscoli munții și mările ca să scoată ce-ți trebuie din ele. Al Domnului este pământul cu tot ce cuprinde el, iar la cuvântul Lui poate sa-ți facă să crească uleiul și făina în vas. Nu te îngrijora, cere și așteaptă!

”Du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi. Deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban pe care ia-l şi dă-li-l lor, pentru Mine şi pentru tine.” (Matei 17:27)

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când vor dispărea creștinii…

Cred că înainte de a veni Antihristul cu adevărat și în timpul domniei lui, opoziția față de creștini va fi atât de mare (atât cât vor mai fi pe pământ), mai ales aici pe rețelele de socializare, încât nu se vor mai vedea chemări la Adevăr și Pocăință cum vezi azi. Vor reuși să reducă la minim vocea Bisericii, dar asta nu înseamnă că am pierdut noi, ci asta înseamnă că au fost lepădați ei, cei care au îmbrățișat păcatul de tot felul. Vor fi lăsați în voia minții lor blestemate să facă rău după rău, păcat după păcat (Romani 1:18-32). Așadar, trăim aceste vremuri în care Bisericii i se va impune o foarte mare cenzură. Nu mai e mult timp pentru secerișul sufletelor care au inima deschisă spre Hristos. De aceea mă rog ca Dumnezeu să mai permită cel puțin un mare seceriș înainte de venirea Lui.

Ca să înțelegem mai bine ura lor nebună, intoleranța față de noi și foamea lor după păcat, Apocalipsa ne anunță că în vremurile sfârșitului vor apărea în cea mai stricată cetate a lumii, în centrul de conducere demonică, doi prooroci care vor spune pe față păcatului, care vor chinui oamenii cu predicile lor și care le vor trânti oamenilor în față hotărârea lui Dumnezeu de a-i chinui veșnic. Fiara și oamenii vor turba de mânie și într-un final îi vor ucide. Când cei doi prooroci vor fi uciși, ne spune Biblia că locuitorii pământului vor fi așa de fericiți că vor putea să se destrăbăleze nederanjați în continuare încât vor sărbători și-și vor trimite daruri (pentru toată întâmplarea citiți Apocalipsa 11:3-14). Vă dați seama? Atât de mânioși vor deveni cei ce ne cheamă azi la toleranță.

Dragi creștini, așteptați-vă ca lumea să fie tot mai iritată de unicul adevăr al Bibliei, să fie iritată până într-acolo încât să-și dorească moartea ta, iar după ce o vor vedea, dacă Domnul va îngădui, să și sărbătorească lucrul acesta. Tot Apocalipsa ne spune că cei doi martori prooroci din Apocalipa n-au fost îngropați, ci trupurile lor moarte au fost ținute ca trofee să le privească și poate să le și batjocorească. Creștinismul îi va irita până la nebunie pe cei care au ales păcatele și Iadul cu toată inima, iar de pe drumul lor nu va mai fi întoarcere nici aici, nici după. Noi să ne facem partea până în ultima clipă, indiferent de costuri, pentru că cine va fi scârbit până la sfârșit de păcat și nu-l va accepta, va moșteni Cerul prin Hristos!

Păcătoși iubiți de Dumnezeu și de noi creștinii, noi nu vom mai fi lăsați să vă spunem Adevărul și nu vom mai fi mult printre voi, ori alegeți adevărul ori veți rămâne cu Fiara!

Cu prețuire,
Toni Berbece