În Timișoara a ieșit un primar de la USR (nu merită sa-i mai menționez numele cum nici Biblia nu i-a menționat numele soției lui Lot, o femeie cu inima legată de curviile și destrăbălările Sodomei), iar una dintre primele acțiuni ale acestui primar a fost să sărbătorească ziua toleranței cu afișarea prin oraș a steagului destrăbălării sexuale și multe alte poze printre care și una cu un bărbat rujat (explicați copiilor voștri poza aceasta cu un bătrânel rujat). Oare câți “creștini” l-au votat?

Dacă vom continua să votăm aceste partide, despre care știm clar că susțin revoluția destrăbălării sexuale, ne vom trezi ca în Viena cu semafoare care să ilustreze bărbați tinându-se de mână, vom vedea ca în Paris treceri de pietoni colorate și afișe la metrou și aeroport cu bărbați sărutându-se. Situația va deveni chiar mai agresivă, se vor crea presiuni să cedăm educația copiilor în mâinile lor (presiuni respinse in primă fază în România), vor continua cu presiuni pentru a permite căsătoriiile colorate și apoi înfierea de copii. Deci se va întâmpla ca în vorba celebră a românului, dacă le vom da un deget nu ne vor lua toată mâna, ci tot corpul, sufletul și duhul.

Nu pot fi “tolerant” cu o “ideologie” care-mi va băga pumnul în gură, care-mi va cere să nu mai numesc păcatele sexuale ca fiind păcate, care-mi va cere să spun contrar credinței mele că familia nu e doar cea formată între un bărbat și o femeie, care-mi va cere să nu mai predic Biblia, care-mi va cere să cedez educația bunului simț și a înfrânării în favoarea destrăbălării de la vârsta preadolescentină. Nu voi da dreptul meu de a fi creștin pe foamea lor lor de a-mi spurca societatea, școala și Biserica!

Cu prețuire pentru rezistența lui Hristos,
Toni Berbece

Gol nu ești doar când n-ai haine, gol ești și când n-ai hainele care trebuie pe tine. Când ieși din casă cu o ținută vulgară și se uită toți bărbații după tine ca după o femeie ușoară, înseamnă că te-ai golit de rușine și nu ai luat pe tine hainele care trebuie, ai luat hainele acelea prin care, deși ești îmbrăcată, ispitești ca și cum n-ai avea. Gol nu ești ca bărbat doar când n-ai haine pe tine, ci gol ești când mintea ta este mereu plină de curvie, gol ești când dezbraci în mintea ta tot ce vezi și nechezi ca un cal bine hrănit după nevasta altuia. Păcat e când ești golit de rușine.

Gol nu ești doar când n-ai niciodată ceva esențial de vorbit, ci gol ești și când vorbești prostii, când turui ca o moară stricată vrute și nevrute, iar gura ta nu aduce nimic folositor, ci scoate în evidență o minte golită de înțelepciune, dar plină de cuvinte nefolositoare. Gol ești când prostia ți-a cuprins mintea, iar gura ți-e plină de bârfă, vrajbă, invidie, răutate, minciună, amărăciune și necredință. Păcat e când ești golit de înțelepciune.

Gol nu ești când n-ai bani să faci fapte mari, ci gol ești când n-ai în inimă dorința de a ajuta. Maica Tereza n-avea pic de avere, buzunarele ei au fost goale, dar avea două mâini cu care a ieșit pe străzile din India pentru a ajuta femeile abandonate să nască, a legat rănile copiilor abandonați și din care câini rupeau carne, a avut două mâini harnice și o inimă iubitoare cu care a umplut lumea de orfelinate, centre pentru femeile abandonate, azile de bătrâni, spitale și Biserici. Gol nu ești când n-ai bani, ci gol ești când n-ai dragoste pentru a ajuta.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am întrebat un tânăr distrus de droguri, tutun și alcool, de jocuri de noroc, curvii și alte vicii de ce nu se întoarce din toată inima la Hristos, de ce nu face legământ cu El în apa botezului, de ce nu se hotărăște pentru o viața curată, la care mi-a răspuns: “Nu mă lasă mama…” Ce parșiv e diavolul acesta din mințile oamenilor. Vedeți tânărul acesta nu și-a întrebat mama când s-a drogat, când s-a apucat de fumat, când s-a îmbătat prima dată, nu și-a întrebat mama nici când și-a pierdut virginitatea sau când a furat soția nu știu cui. Dar acum când Hristos îl poate face bine și-l poate scăpa de toate relele și efectele lor, trebuie să-și întrebe mama.

Oare nu este aceasta o ipocrizie? Știți, când eram copii și nu voiam să împărțim nimic le spuneam copiilor că nu ne lasă mama să dăruim. Iată că ne-a rămas acest obicei când vrem să ne eschivăm din a face binele. Știu femei distruse de depresii, de vicii de mizeria păcatului care nu vin la Hristos că nu le lasă soții. Știu soți distruși de vicii și preacurviei, de mâine și ură, care nu vin la Hristos că nu vor șotiile, știu mulți care nu vin la Hristos de gura lumii. Dar vă spun că în ziua Judecății înaintea lui Hristos nu vor funcționa aceste scuze. Vor fi penibile. Mântuirea ca și mâncarea sunt personale.

Hristos a spus clar: „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu” – Luca 14:26-27. Ce înseamnă aceasta ură? Nu, nu e ura față de oameni, ci fața de egoismul și neînțelepciunii lor de a ne vedea distruși deși avem șansa salvării în față. E vorba de ura față de părerile lumii, care nu poate vedea nevoia noastră de Hristos, care ne vrea morți și îngropați. Alegeți-L pe Hristos, nimeni să nu vi-L fure pentru că vă fură pacea aici și veșnicia dincolo.

Cu prețuire,
Toni Berbece