Am întrebat un tânăr distrus de droguri, tutun și alcool, de jocuri de noroc, curvii și alte vicii de ce nu se întoarce din toată inima la Hristos, de ce nu face legământ cu El în apa botezului, de ce nu se hotărăște pentru o viața curată, la care mi-a răspuns: “Nu mă lasă mama…” Ce parșiv e diavolul acesta din mințile oamenilor. Vedeți tânărul acesta nu și-a întrebat mama când s-a drogat, când s-a apucat de fumat, când s-a îmbătat prima dată, nu și-a întrebat mama nici când și-a pierdut virginitatea sau când a furat soția nu știu cui. Dar acum când Hristos îl poate face bine și-l poate scăpa de toate relele și efectele lor, trebuie să-și întrebe mama.

Oare nu este aceasta o ipocrizie? Știți, când eram copii și nu voiam să împărțim nimic le spuneam copiilor că nu ne lasă mama să dăruim. Iată că ne-a rămas acest obicei când vrem să ne eschivăm din a face binele. Știu femei distruse de depresii, de vicii de mizeria păcatului care nu vin la Hristos că nu le lasă soții. Știu soți distruși de vicii și preacurviei, de mâine și ură, care nu vin la Hristos că nu vor șotiile, știu mulți care nu vin la Hristos de gura lumii. Dar vă spun că în ziua Judecății înaintea lui Hristos nu vor funcționa aceste scuze. Vor fi penibile. Mântuirea ca și mâncarea sunt personale.

Hristos a spus clar: „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu” – Luca 14:26-27. Ce înseamnă aceasta ură? Nu, nu e ura față de oameni, ci fața de egoismul și neînțelepciunii lor de a ne vedea distruși deși avem șansa salvării în față. E vorba de ura față de părerile lumii, care nu poate vedea nevoia noastră de Hristos, care ne vrea morți și îngropați. Alegeți-L pe Hristos, nimeni să nu vi-L fure pentru că vă fură pacea aici și veșnicia dincolo.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când ești copil de Dumnezeu dăruiești în mod natural, te gândești la vecina/vecinul de lângă tine și-i bați la ușă așteptând-o/așteptându-l în prag cu o pâine caldă, cu o prăjitură sau cu o sticlă de lapte așa, natural, doar că știi că are nevoie. Nu ți s-a părut că ai făcut ceva special că tu asta faci mereu, ajuți pe toată lumea fără a aștepta ceva în schimb pentru că asta e natura ta. Tu nu-i suni doar pe cei care te sună și nu-i ajuți doar pe cei care ți-au întors favorul sau care ar putea să o facă, tu suni pe oricine simți că e nevoie pentru a încuraja și ajuți văduva și orfanul, care poate n-ar putea niciodată să-ți dea ceva în schimb.

Tu nu prea/curvești, nu te îmbeți, nu fumezi, nu te droghezi, nu joci jocuri de noroc, nu minți, nu înșeli, nu bârfești și nu furi pentru că nu e în natura ta, nu pentru că ți s-a interzis de la Biserică. Pentru tine lucrurile acestea sunt contrare naturii tale, sunt o scârbă pentru tine și a le face ar însemna să te murdărești. Deci nu e o corvoadă să nu faci păcate, ci o cinste și o onoare să trăiești în neprihănire. A fi sfânt nu-i o chinuială, nu poftești mereu la gardul lumii, ci nici nu-ți vine să te uiți peste gard, pentru că ar fi sub demnitatea ta. Hermina preferă să moară decât să-și murdărească blana, ea când e urmărită de prădător preferă să fie prinsă decât să intre în noroi, iar porcul nu se simte bine dacă nu-și murdărește troaca din care mănâncă. Așa e și cu creștinul, e ca hermina.

Pentru tine e natural să ierți, să dăruiești, să te rogi, să citești din Biblie, e natural să fii batjocorit pentru credința ta, e natural să rupi din pâinea ta pentru oricine îți spune Hristos să o faci, e natural să rupi din timpul tău pentru a ridica un om căzut, e natural să fii ca Hristos, pentru că Hristos e în tine. De aceea vei fi printre aceștia: “Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine” (Matei 25:34-36).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Creștinii ultimelor zile vor avea de ales între anumite forme de prigoană și urgiile mâniei lui Dumnezeu. Cei care vor fi comozi și vor fi niște creștini nepracticanți și de duzină, acei creștini care nu se pot trezi duminică pentru a merge la Biserică pentru că nu “aud alarma”, acei creștini care își aduc aminte sâmbătă noaptea că n-au deschis Biblia și că nu s-au rugat toată săptămâna, acei creștini cărora le este rușine să vorbească de Hristos, care trăiesc doar pentru ei și trupurile lor, toți aceștia nu vor avea nicio șansă în fața amenințărilor Antihristului. Se vor preda de bună voie, de frica cuptorului încins și a gropii cu lei, vor fi primii care vor “pupa” noul sistem ateu și depravat.

Când sistemul demonic al ultimelor zile le va zice să stea acasă și să abandoneze închinarea către Dumnezeu că e aerul pe care-l expiră “infectat”, o vor face, când sistemul demonic al ultimelor zile le va cere să se “ștanțeze” pentru a primi pâine, o vor face, când sistemul demonic al ultimelor zile le va cere să renunțe la a mai lăuda pe Dumnezeu, la a mai citi și posta versete din Biblie “deranjante” pe rețelele de socializare pentru că li se vor șterge conturile, o vor face cu bucurie. De ce? Pentru că nu au Duhul, n-au strâns ulei în candele, n-au vegheat, n-au avut o trăire în neprihănirea lui Hristos, ci s-au mințit că sunt puternici când ei cochetau cu pornografia, curvia, minciuna, furtul, bârfa, ura, răutatea, mânia, cearta, lăcomia și lenea.

Lucrarea de rătăcire și apoi cele șapte urgii apocaliptice ale ultimelor zile vor veni pentru cei care trăiesc în indiferență față de stricăciunile pământului (2 Tesaloniceni 2:9-11), în nelegiuire și în tot felul de patimi stricate. Iar cei care sunt sfinți vor plăti într-un fel sau altul, mai mult sau mai puțin, însă pe aceștia îi va aștepta o răsplătire specială. Creștinismul a costat întotdeauna, cine nu-i gata să plătească nu-i creștin. Așadar, cum ne spune Scriptura foarte clar: “De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi” (2 Timotei 3:12). Iar Hristos ne-a pregătit spunându-ne: “Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit” (Matei 10:22).

Cu prețuire,
Toni Berbece