Dacă nu-ți rămâne timp să îți prinzi copiii treji când vii de la muncă, dacă nu-ți rămâne timp să vorbești cu soția, să-i asculți ofurile, să o ajuți la treburile casei, atunci slujba ta nu e binecuvântare, ci o cursă prin care îți poți pierde familia, copiii tăi cresc fără tată, iar soția nu are niciun sprijin și afecțiune din partea ta devenind ușor o străină în casa ta și-n patul tău.

Dacă nu-ți rămâne timp să te relaxezi, să faci ceva care să te destreseze, dacă nu-ți rămâne timp pentru o plimbare odihnitoare, dacă nu-ți rămâne timp să povestești cu cei dragi, atunci ceea ce faci nu-i o binecuvântare, ci ai în viața ta un hoț de timp care-ți fură viața și bucuriile ei. Nu ești obligat să faci ce nu-ți place într-un stres continuu, viața e scurtă, îmbină utilul cu plăcutul întotdeauna.

Dacă nu-ți rămâne timp la sfârșitul zilei să te rogi, să citești din Biblie, să meditezi la Cuvântul Domnului, să-ți aduni familia la rugăciune, să vă rugați pe rând și să auzi dorințele fiecăruia mijlocind și tu pentru ele, atunci nu ești binecuvântat, ci trebuie să vezi cum ți se fură acest timp prețios.

Dacă nu-ți rămâne timp în toată săptămâna să faci bine, să ajuți pe cineva, să te gândești și la nevoile altora, să mergi la Biserică și să te hrănești sufletește, atunci nu ești binecuvântat, ci ți s-a întins o cursă ca să ți se fure tot timpul, ești un rob al lucrurilor acestora pământești. Biblia spune că omul trebuie să muncească pentru a mânca, dar tot Biblia ne spune să dedicăm timp familiei, părtășiei cu Sfinții, binefacerilor, rugăciunii și Scripturii. Cine aleargă doar pentru pământ, va moșteni doar chin.

“Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.” – Efeseni 5:16-17

Cu prețuire,
Toni Berbece

Unii ar da orice să aibă pe cine să îmbrățișezi, alții întorc spatele partenerului, dorm separat, unul pe canapea, iar altul în pat, nu mai știu a se lua în brațe și se evită chiar și când ies la baie.

Unii ar da orice să aibă cu cine să vorbească, să mai schimbe măcar două vorbe cu persoana răpită prea devreme de moarte, alții stau ca muții sub același acoperiș, dacă au ceva urgent de vorbit își folosesc copiii pe post de mesageri sau ca să se jignească și rănească reciproc.

Unii ar da orice să aibă cui să dea o floare, să aibă cui să-i cumpere un parfum, ceva ca gest al iubirii, alții au cui oferi, dar se fac că plouă în fiecare zi, ignorând necesitățile persoanei dragi.

Unii ar da orice să aibă șansa să iasă la o plimbare cu o persoană dragă, alții stau paralizați cu telefoanele și cu telecomenzile în mâini, ignorând nevoia de a vorbi cu partenerul pentru a consolida relația.

Unii ar da orice să mângâie pe cineva iubit, alții dau cu pumnul în chipul partenerului ca în sacul de box, unii își vând averile pentru a trata partenerii bolnavi, alții și-i bagă în spital de la atâta stres și bătaie.

Unii ar da orice să aibă un partener pasionat de Hristos, pasionat de Scriptură de rugăciune, de curăție și de fapte bune, alții își iau parteneri stricați, puși pe rele, certăreți, ușuratici, mincinoși, mânioși, leneși și lacomi crezând că le va fi bine și că aceștia sunt “interesanți” și “amuzanți”. Unii îi consideră plicticoși pe cei credincioși și distractivi pe cei plini de patimi stricate, neștiind ce presupune o căsnicie cu un astfel de om.

Iar când divorțul bate la ușă, acestia din urmă se victimizează, nu știu cum s-a ajuns până acolo, caută consiliere, dau bani pe ședințe de terapie, consumă timpul preoților/pastorilor prea târziu, când tot ce aveau de făcut era să fie atenți unii cu alții și să nu se gândească doar la ei și la confortul propriu. Iubirea (manifestată prin cuvinte frumoase, dărnicie, timp de calitate) este tratament, indiferența este boală.

Cu prețuire,
Toni Berbece

În incendiul din spitalul din Piatra Neamț a murit și Tatiana Gavril, mamă a 6 copii și îngrijitoare a 22 orfani, deci practic mamă pentru 28 de copii. A avut grijă de-a lungul vieții de peste 20 de generații de orfani, iar în ultima vreme se mutase cu soțul ei in incinta orfelinatul pentru a fi mai aproape de copii. Pierderea ei a provocat o suferință colosală în aceste suflete. Toată viața ei, această femeie a luptat să se jertfească cât mai mult pentru alții, iar zilele acestea când alții ar fi trebuit să aibă grijă de ea s-a întâmplat o tragedie.

Mama Tatiana s-a îngrijit și a muncit enorm ca orfanii din grija ei să aibă cămările pline pentru iarnă, a lăsat frigiderele pline în urma ei, apoi a fost dusă la spital pentru a fi făcută bine, dar… Dacă spitalele din România ar fi îngrijite de sufletul unei astfel de femei, ar fi fost rase din temelii și făcute altele, palate pentru cei în suferință, așa de mare era inima acestei femei. A sperat că se va face bine pentru copilașii care o așteptau acasă, dar Cerul a luat-o, de ce așa devreme nu știm, dar poate că cineva se va trezi în urma acestei tragedii și nu va mai permite ca așa ceva să se întâmple.

Doamne, mângâie inima familie acestei eroine și mai dă-ne oameni ca ea, chiar dacă uneori nu știm să avem grijă de ei!

P.S. Intrați și faceți si o donație așa ca pentru mama Tatiana, să avem grijă de orfanii ei care sunt și ai noștri: http://www.casaray.ro/