Mama cu tata s-au iubit și au rămas împreună chiar dacă între ei au fost diferențe, uneori chiar foarte mari. Nu i-am auzit niciodată să urle unul la altul că se despart, deși chiar și religios erau diferențe foarte mari între ei. Nu i-am văzut să fugă de acasă că e prea mult scandal între ei, deși uneori tensiunile erau mari, nu i-am văzut să ducă bani în alte case la amanți și amante, nu i-am văzut să-și facă vicii, iar noi să nu avem ce mânca.

Scopul lor a fost familia, pentru ei a fost și este ceva sacru, ceva sfânt din Dumnezeu, iubirea lor față de cuibul de acasă și față de copilașii lor s-a văzut în determinarea cu care s-au ținut bine de vâslele bărcii lor când valurile le-au lovit barca.

Astfel din doi oameni de la țară, plecați dintr-un sat modest, veniți la București cu planuri mari au ieșit șase pui, din cei șase, cinci s-au căsătorit, patru au făcut la rândul lor copii, iar în poza de familie din 2 au ajuns 18 plus unul în burtică și vor urma mulți alții. Acesta este farmecul familiei. Determinarea, forța, iubirea, ambiția aceea bună, răbdarea, înfrânarea, iertarea, dăruirea, sacrificiul, toate acestea se învață în familie. Oameni buni, investiți în planul lui Dumnezeu, în familie și veți culege roade minunate.

Dumnezeu a zis: “Cresteți, înmulțiți-vă și umpluți pământul!”, Diavolul a zis: “Creșteți, destrăbălați-vă și nu dați naștere la prunci, ci mai degrabă avortați-i sau abandonați-i în spitale!” Ce veți alege?

Cu prețuire,
Familia Berbece

Crăciunul nu este beție. Știu că rafturile supermarketurilor au fost golite de băuturi alcoolice, știu că in ciuda tuturor restricțiilor mai ales tinerii se vor vedea unii cu alții și vor face competiție din nou în a se îmbăta pe fundalul unor melodii, care nu-i fac cinste lui Hristos. Oameni buni, după ce îngerii le-au adus de veste păstorilor că Hristos s-a născut (Luca 2:15), aceștia nu s-au dus să se îmbete de bucurie și să chefuiască, ci s-au dus să-L caute pe Prunc și să i se închine. Așadar, vestea că Hristos s-a născut ne “obligă” să ne sfințim tot prin puterea Lui, pentru a avea parte de salvarea pe care El a adus-o lumii.

Crăciunul nu este îmbuibare. Hristos nu a venit ca noi să ajungem să luăm triferment sau să ajungem la urgență din cauza nestăpânirii noastre, cred că ziua aceasta este despre dărnicie, a împărți celor sărmani este o soluție sigură contra îmbuibării. Multe persoane m-au rugat să le dau adresele celor sărmani pe care-i știu pentru a le dona jumate de vițel sau pentru a le dona alimente, carne de porc și altele. Hristos nu a venit ca noi să trăim un mod de viața egoist, plin de îmbuibare și nesimțire cu cel sărman, ci a venit pentru a ne învață dărnicia.

Crăciunul nu este izolarea lui Hristos într-o luna sau o zi din an. Unii cred că dacă-i dăruim lui Hristos o zi din an El va fi super mulțumit. Mă uit la artiștii care de Crăciun devin pioși și cântă “O ce veste minunată” (deși mă bucur că El este lăudat chiar și de “pietre” cum a și spus), pentru ca mai apoi să cânte din nou despre amante, sex, bani, droguri, mândrie și alte lucruri pe care Hristos le-a condamnat ca fiind urâciuni înaintea Lui. Nu fi ipocrit, Hristos nu vrea doar o zi, ci întreaga ta viață.

„Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8).

Cu prețuire,
Toni și Gabriela Berbece
Vă dorim un creștinesc Crăciun fericit!

În primul rând, nu aș vrea să fiu ipocrit, n-aș vrea să mă bucur de ziua mea de naștere și să aștept ca măcar o persoană să-mi dea un dar și sa-mi facă o urare, iar ziua în care lumea sărbătorește Nașterea Mântuitorului (indiferent cât de exactă sau nu este) să o huidui ca un îmbufnat cum huiduia fratele fiului risipitor bucuria unei zile de sărbătoare. Sunt unii extra religioși care fură lumii bucuria chiar și atunci când Hristos este cinstit. Aceștia sunt cei care erau în stare să-i smulgă parfumul femeii păcătoase, care-i ungea picioarele Domnului cu el.

În al doilea rând, nu aș vrea să tac când până și ateul și păgânului fredonează colinde, cântece despre Mesia. Cum aș putea eu să tac când am toate motivele din lume pentru a lăuda pe Hristos, cum aș putea eu să opresc chiar și “pietrele” din a lăuda pe Domnul? Cum aș putea eu să fiu îmbufnat când aud cântece despre Comoara mea chiar și în supermarketuri? Chiar dacă știu că ei și-L amintesc câteva zile, eu voi profita la maxim în a merge la cât mai mulți oameni pentru a le spune despre cine este de fapt Hristos, pentru că în aceste vremuri nu te refuză nimeni sa-i vorbești despre El. Așadar, nu voi tăcea pe 25 pe motiv că Hristos nu are o zi de naștere, ci voi face și din 25 motivul bucuriei mele în Hristos.

În al treilea rând, pe mine nu mă interesează că pe 25 era o sărbătoare păgână în Imperiul Roman, ci mă interesează că Nașterea lui Hristos a înghițit orice sărbătoare păgână, zeii celui mai important Imperiu din lume au umbrit și au fost aruncați la gunoi când Hristos a apărut cu iubirea lui pe scena lumii. Oamenii au fost gata să-I încredințeze până și sărbătorile lor. De la Hristos încoace nu Saturn, nu Jupiter, nu Soarele sau alte planete și alți idoli au fost celebrați, ci doar El, Soarele Neprihănirii noastre.

Așadar, Nașterea lui Hristos să vă fie de folos și a Lui Împărăție să v-o dea cu bucurie!

Cu prețuire,
Toni Berbece