Am cunoscut un orfan, a fost adus de cineva la Biserica Profides, de o persoană care-l găsise pe acest tânăr dormind în scara blocului. I-a dus o pătură, o pernă, ceva de mâncare și un Nou Testament. Viața lui a fost schimbată de Hristos și de bunătatea lui, pe care a văzut-o în oamenii Săi. Dumnezeu i-a pregătit acestui tânăr un job și un loc de stat într-un cămin, dar curând a rămas fără job și nu și-a mai putut plăti chiria.

A acumulat vreo trei chirii neplătite, iar când am aflat mi-a venit un gând să ne implicăm pentru a-i plăti datoriile. Dar firea a venit imediat cu egoism și mi-am răspuns mie că nu-i treaba mea, să se descurce că de acum e om mare pe picioarele lui. Dar atunci am auzit o voce puternică în minte care mi-a spus: “Voi mâncați casele văduvelor și ale orfanilor…” M-au șocat aceste cuvinte, am predicat adesea din ele, despre cum Fariseii au cheltuit doar pe ei și pe ritualurile grandioase de la Templu uitând de oameni, uitând de văduve și orfani, iar acum Hristos îmi spunea mie că pot deveni unul dintre ei.

Mi-am cerut iertare pentru modul egoist în care am gândit și m-am rugat ca Dumnezeu să mi-l scoată în cale pe acest tânăr orfan, care nu mai avea nici telefon. Am plecat de acasă și pe la Piața Unirii, fix pe o trecere de pietoni m-am întâlnit cu acest tânăr. L-am întrebat cum e, unde doarme, cum se mai descurcă. Mi-a spus că doarme în transportul de noapte sau sub cerul liber. Aproape că mi-au dat lacrimile, l-am anunțat că Hristos mi-a zis să-i plătim chiria și să ne ocupăm de treaba aceasta până își va găsi de lucru. I-au sclipit ochii de bucurie. Fericirea l-a cuprins din nou. Hristos i-a purtat din nou de grijă, iar pe mine m-a ferit din nou să fiu un fariseu ipocrit. Minunat e Domnul!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Secretul iubirii este să uiți repede, să uiți cine te-a lovit, să uiți cine te-a vorbit de rău, să uiți cine te-a păgubit și să trăiești ca un om liber, fără a mai căra vorbele rele, faptele rele, gândurile rele care-ți dau insomnii și dureri de cap. Isus s-a purtat mereu ca unul care uita repede, a uitat repede că Petru l-a trădat, a uitat repede că ucenicii au fugit când El era legat, a uitat repede că a fost scuipat și bătut și de pe Cruce a strigat: “Tată iartă-i, căci nu știu ce fac!” Uită și tu…

Secretul dărniciei este să nu calculezi niciodată cât îți mai rămăne în mână după ce ai dăruit, ci să calculezi cât ai strâns în Cer, in acea comoară pe care rugina, molia și mucegaiul nu o pot ajunge. Secretul dărniciei este să nu te bazezi pe ce ai tu, ci pe ce are Tata, nu pe contul tău, ci pe contul Lui. Când dai să ai în vedere că El va umple la loc, mai mult decât ți-ai putea imagina.

Secretul sfințirii este să te compari doar cu Hristos, să te măsori doar cu neprihănirea Lui, nu cu a celor din jur. Pastorul/preotul tău poate cădea cum a căzut Petru, colegul tău de slujire poate cădea cum a căzut Iuda sau Dima, prietenul tău te poate vorbi de rău cum l-a vorbit Alexandru Căldăraru pe Pavel, soțul tău poate să înnebunească precum Nabal, soția ta poate să-și piardă credința ca soția lui Lot sau a lui Iov, modelul tău de erou al credinței poate să se compromită ca Samson, dar tu rămâi mereu cu ochii pe Hristos, este singurul care nu se schimbă, care nu se clatină și care nu dezamăgește.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ne văităm adesea că cineva ne-a vorbit de rău, că am fost defăimați sau că ni s-a știrbit imaginea. Dar ce imagine avea Isus pe cruce? Când era gol înaintea oamenilor, plin de scuipatul celor pe care poate că i-a vindecat sau hrănit, când era plin de sângele scurs din rănile produse de cei pentru care murea, ce a zis El? S-a văitat vreun pic înainte sau după? S-a lamentat El înaintea cuiva? S-a îndreptățit El înaintea oamenilor care strigau: “Răstignește-L”? Nicidecum, ci crucea e cruce. O porți dând slavă lui Dumnezeu. Ucenicii Lui Hristos nu au de apărat nicio imagine personală, ci doar imaginea lui Hristos în ei. Pentru că oamenii slujiți, adesea sunt cei care bat cuie și votează răstignirea ta, de aceea noi nu slujim pentru o răsplată și imagine pământească, ci pentru o răsplătire cerească. Nu alerg pentru cununi pământești, ci pentru cea cerească.

Uităm cuvintele Mântuitorului, care ne-a dat antidotul pentru momentele în care suntem batjocoriți pentru Numele Său: “Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proroci, care au fost înainte de voi (Matei 5:11-12).”

Ce putem spune noi astăzi în fața unui Radu Gyr, care și-a luat bocanci în gură de la matahale de securiști, care-l băteau în schimburi și care după o astfel de bătaie, după înfometare și privare de orice libertare, într-o temniță rece a scris următoarea poezie: “Azi noapte Isus mi-a intrat în celulă. O ce trist, ce înalt era Crist! A stat lângă mine pe rogojină: “Pune-Mi pe răni mâna ta.” Pe glezne avea umbre de răni și rugină, parcă purtase lanțuri cândva… Când m-am trezit din groaza genună, miroseau paiele a trandafir. Eram în celulă și era lună, numai Isus nu era nicăieri… Unde ești, Doamne, am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cățui. M-am pipăit, și pe mâinile mele, am găsit urmele cuilor Lui.”

Voi vorbi doar apărând și mai mult Adevărul și Scriptura întreagă și nu doar părțile care-mi convin, spunând exact ca Pavel: “Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede…” – Romani 1:16

Cu prețuire,

Toni Berbece