Mă întrebă foarte mulți dacă e păcat să muncească de Sfântul Andrei, iar eu le răspund în primul rând omenește, iar apoi Biblic. Oare e păcat să câștigi pâinea pentru copiii tăi într-o zi de luni? Oare e păcat să operezi un pacient cu oasele rupte venit dintr-un accident într-o zi de Sfântul Andrei? Oare e păcat să coci pâine luni de Sfântul Andrei pentru un cartier întreg? Oare e păcat să faci o pană de curent sau de apă luni de Sfântul Andrei? Biblia ne spune că cine ține o zi pentru Dumnezeu o ține, iar cine nu ține o zi pentru Dumnezeu nu o ține.

Iată mai exact pasajul: “Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face (Romani 14:5-6.”

Apoi, mai important decât a spune cuiva “La mulți ani!” De Sfântul Andrei sau a cere să fii cinstit cu o bomboană sau cu un suc de către sărbătorit este să știm cine a fost Sfântul Andrei și să fim ca el.

Sfântul Apostol Andrei este primul ucenic chemat și ales, dar este cel care l-a adus și pe fratele său Petru cu mare entuziasm la Hristos. Inima lui Andrei “bubuia” de drag că L-a găsit pe Mesia și nu a putut tăcea. L-a dus pe Mesia în casa lui și de acolo s-a născut alt urmaș al lui Hristos (Ioan 1:41). Primul lui îndemn este de a-L duce pe Hristos în casa ta. Tu Îl proclami pe Hristos în propria familie? Câți din neamul tău Îl cunosc pe Hristos și trăiesc în neprihănirea Lui?

Sfântul Apostol Andrei este cel care a propovăduit Evanghelia geto-dacilor, deci cel care a încreștinați acest popor. Acest Apostol nu a iubit confortul, ci a dat totul pentru a-L vesti pe Hristos. Se spune că în zona Dobrogei s-a adăpostit în zilele misiunii sale pe teritoriul nostru într-o peșteră. Așadar, al doilea îndem al acestui Apostol este să mergem cât mai departe, la cât mai multi oameni pentru a-i salva din întunericul gros al Diavolului și din păcat.

Sfântul Apostol Andrei a avut un sfârşit de martir. A fost răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în forma de X, care mai târziu a fost numită „Crucea Sfântului Andrei”. De fiecare dată când treci calea ferată adu-ți aminte de acest sfânt, care pentru a salva popoare și națiuni s-a lăsat și crucificat. Și apropo, știți ce era la Patros, lângă Corint? Cea mai mare destrăbălare sexuală. Depravaților sexuali li se mai spunea și “corintieni”. Așadar, acest Sfânt a condamnat imoralitatea și depravarea sexuală, motiv pentru care și-a găsit sfârșitul aici, dar veșnicia și gloria dincolo. Al treilea lui sfat este să lupți cu păcatul prin Numele lui Hristos și vei birui.

Onorează acest sfânt nu bând alcool fără măsură, ci luptând cu păcatul de orice fel din viața ta și din viața altora.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Un prieten a dat share la o postare de a mea care condamna depravarea sexuală a societății și care susținea puritatea morală, care dă frumusețe și echilibru societății. A fost urgent chemat pentru acest lucru în ședință de șefii lui, directorii unei multinaționale.

Dumnezeu i-a dat înțelepciune acestui prieten, care la ședință a zis că la rândul lui face parte dintr-o minoritate religioasă (de altfel creștinismul – tot mai minoritar) și că nu poate fi discriminat pe criterii religioase. A fost lăsat în pace pentru o vreme, dar ce credeți, a fost luată la rost o altă persoană din firmă, care a dat like postării distribuite de acest prieten. Deci acum ești urmărit pe Facebook sau orice altă rețea și dacă cumva dai și un like la o postare care susține credința ta creștină și care apără moralitatea și familia riști să fii dat afară de la job. Ce-i asta oameni buni? Adică nu mai putem fi creștini în țara noastră?

Un adolescent din vestul țării mi-a dat mesaj să mă rog pentru el deoarece a fost chemat la consiliu elevilor să fie tras la răspundere pentru că a condamnat gestul primarului din Timișoara de a umple centrul orașului cu steaguri colorate și alte imagini ale depravării sexuale.

Nouă, celor ce ne apărăm credința în spațiul public ni se șterg postările “en gross” și uneori suntem trași pe linie moartă și blamați chiar de românii noștri “creștini”, în timp ce unii pot să-și fluture mizeriile nestingheriți.

Întrebarea mea este: oare vor deveni directorii de firme multinaționale, învățătorii și profesorii, politicienii si toți ceilalți oameni influenți din societate niște slugi ale acestui sistem demonic de depravare sexuală? Oare vor trece după 30 de ani de libertate de la slugile comunismului la slugile neo-marxismului sexual? Oare ne vom urechea copiii din școli sau angajații din firme pentru că nu se supun “standardelor demonice”, care contrazic Biblia și creștinismul? Române, nu fi sluga diavolului. Apără-ți credința și puritatea!

De pe genunchi voi striga spre Dumnezeu pentru a mai lăsa în țara aceasta oameni de bine, oameni iubitori de curăție și de Hristos!

Cu prețuire pentru rezistența lui Hristos,
Toni Berbece

Ne este mai ușor să iubim ce nu mai avem. O soție care a plecat din viața ta “bătută”, fie cu pumnul fie cu vorba, parcă e mai frumoasă acum că e la altul, parcă ai vrea-o din nou, deși când o aveai o învinețeai sau o înșelai cu alta, care te-a părăsit după ce ți-a mâncat banii. Un copil fugit de acasă din cauza beției sau a nervilor tăi parcă e mai drăgălaș acum că nu mai vrea să audă de tine. Ne este mai ușor să iubim și morții, ne e mai dor de cei morți decât de cei vii. Absența unui părinte pe care nu-l mai poți suna îți sfâșie inima, dar prezența unui părinte care e în viață îți este indiferentă sau chiar te incomodează când te sună să te tot întrebe dacă vii la un castron cu ciorbă.

Ne este mai ușor să dăruim când avem mai puțin, e ușor să dai 5 lei din 10 unui om sărman, adică 50% din ce ai și să rămâi cu aproape nimic, dar e greu să dai 50% din 1 milion de lei sau de euro și să rămâi totuși cu o avere, care îți ajunge pe mulți ani. Vedeți? Dăm mai ușor aproape din nimic, decât din mult. Ne îndrăgostim de grămezile de bani, ne îndrăgostim de cifre, de parcă ne-ar tapița copiii sicriul cu banii noștri. Ne e greu să vedem cum scad “drastic” conturile, avem impresia că ne pierdem statutul, că ne pierdem siguranța zilei de mâine, că ne pierdem nădejdea vieții. Ne întrebăm: “Cum să dăm noi banii aceia pentru zile negre?” Dar dacă dai și Cel care ți-a văzut inima face să nu mai vină zile negre sau se îngrijește de zilele tale negre, cum ar fi?

Ne este mai ușor să ne rugăm când suntem în boală, când ne puteam pleca pe genunchi cu ușurință nu prea ne venea să o facem, dar cu tuse, febră, dureri de oase, o respirație greoaie și un test de Covid pozitiv parcă e mult mai ușor să te rogi. Ai poftă mai mare, parcă te-ai ruga într-una, dintr-o dată realizezi că ai ce să-I dai lui Dumnezeu și-I faci promisiuni cu duiumul. Ne este mai ușor să citim din Biblie, să fim sfinți, să medităm la Cer când simțim că mai avem puțin de trăit. Dar când aveam timp și energie le dedicam poftelor și dracilor, eram cum se zice la români, niște “draci împielițați”, dar când simțim cum ceasul sfârșitului ne sună am vrea să zburăm cu îngerii și ne îngrozim de faptul că am putea împărți Iadul cu Diavolul. Așa-i omul viclean, vrea cu sfinți, dar n-a avut timp de ei nici să fie unul…

Cu prețuire,
Toni Berbece