Creștinii au trei munți importanți, munți pomeniți deseori în Biblie, munți pe care s-au întâmplat lucruri inimaginabile, supranaturale, lucruri care au schimbat lumea.

1. Muntele Horeb – Aici Moise a fost uns cu focul Duhului Sfânt pentru a face misiunea de eliberare a poporului evreu, prin care a venit Mesia, prin care a venit focul Duhului Sfânt pentru noi toți credincioșii, prima coborâre fiind la Cincizecime. Așadar acest munte este primul pe care trebuie să urce fiecare creștin, este un munte care poate exista și în cămăruța ta, iar escaladarea începe când pui genunchii jos.

2. Muntele Sinai – Aici Moise a primit revelația celor 10 porunci și multe altele. Acest munte este muntele revelației, muntele pe care stai de vorbă cu Dumnezeu și nu te mai saturi, simți frumusețea prezenței Tatălui cum Isus, Petru, Iacov și Ioan au au simțit-o pe muntele schimbării la față, munte pe care Isus fugea adesea departe de lume și de tentațiile ei. Și acest munte poste exista în cămăruța ta!

3. Muntele Carmel – Aici Ilie a manifestat puterea Duhului Sfânt de a înghiți păcatul, ocultismul, vrăjitoria, minciuna religioasă și demonică. Preoții lui Baal, preoții falși, au fost scoși pe linie moartă pentru ca poporul să-L vadă pe Dumnezeul adevărat. Muntele Carmel a fost reședința celor doi mari profeți, Ilie și Elisei. Acest munte a exista și în viața lui Isus. Acest munte poate fi și în viața ta dacă dorești ca Dumnezeu să se manifeste prin tine cu mare putere!

Caută munții rugăciunii ca Isus, nu sta în văi unde e păcatul. Sodoma și Gomora, Timna și Ierihonul, cetățile acestea pline de păcat erau în vale. E ușor să trăiești în păcat, în beții, curvii, ură și lăcomie ca lumea, dar cine începe să urce spre Dumnezeu pe acești munți, va descoperi viață din belșug. Începe chiar acum ascensiunea spre Dumnezeu, suie-te pe muntele rugăciunii și vei fi și tu un erou al credinței. Ai tu acești trei munți în viața ta?

“Dupa ce a dat drumul noroadelor, [Isus] S-a suit pe munte să se roage, singur la o parte.

Se înoptase și El era singur acolo.” Matei 14:23

Cu prețuire,

Toni Berbece

P.S. Aici este tot mesajul despre oamenii munților:

De la poze și postări cu vacanțe exotice, de la poze cu extravaganță, lux, genți scumpe, mașini de firmă, haine, bijuterii și poze cu mâncăruri scumpe am ajuns la poze pe un colț de iarbă verde de care ne bucurăm ca un cățeluș de apartament care dă de iarbă verde și la poze cu un pilaf bun de casă făcut cum doar mama sau soția știu să facă.

De la planuri grandioase, de a câștiga primul milion de euro, de la a avea ultimul model de mașină, de la a avea casă la munte sau la mare, am ajuns la a trăi viața minut cu minut, am ajuns să realizăm că spălatul geamului și curățatul legumelor pentru o ciorbă sunt fericirea la îndemână, că prea am alergat după fantasmagoric și am uitat bucuriile simple ale prezentului. Prea ne-am aruncat mereu fericirea în viitor uitând că și viitorul de fapt devine un prezent de care nu știm să ne bucurăm.

De la plictiseala de a sta acasă cu familia, de la “neinteresanții” din casele noastre, de la monotonia și rutina relațiilor cu cei dragi, am ajuns să realizăm cât de interesanți, captivanți și chiar frumoși sunt cei de lângă noi. I-am redescoperit pe cei dragi, ne-am descoperit de fapt copiii și partenerii de viață, am descoperit cât de interesant este să joci un Activity, un Catan, un Uno, Rummy, Table, Șah și alte jocuri captivante cu cei dragi și că de fapt pentru a fi fericit nu-ți trebuie alți oameni și nici bani. Ci doar să fii atent la bogăția celor din jurul tău.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru lecția despre viață și fericire pe care ne-a dat-o.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Prea s-a slujit de dragul numerelor de fișe de membri, prea s-a slujit de dragul celor prezenți în sală ca niște trofee bine numărate și iar numărate, prea s-a slujit de dragul colectelor, prea s-au făcut “evanghelizări” mai mult pentru noi, tot în clădirile noastre și s-au născut “evangheliștii” care nu mai alergau după carul unui singur om, ci care întrebau mai întâi: “La câți o să predic?” Prea ne-a interesat succesul și faima, prea ne-a interesat să cântăm în strună unei organizații relgioase, care ne-a spus ce să predicăm și nu am ascultat de Duhul Sfânt. Prea ne-am hulit între noi pentru a ne apăra o instituție și nu credința, un sistem și nu familia lui Cristos, ne-am dezbinat Trupul pentru că ne-am făcut alți capi decât Cristos.

Azi, când porțile locașurilor de cult sunt închise creștinismul nu trebuie să ia vacanță, trebuie să crească mai înfloritor ca oricând. Oamenii trebuie conduși spre Cristos prin mărturisirea de la om la om, oamenii trebuie botezați în căzile lor, dacă cer și arde focul în inima lor, și nu să așteptăm să dea bine pe sticlă numărul lor, oamenii trebui învățați să citească Biblia, să le-o explicăm cum a făcut Filip cu Famenul, oamenii trebuie să vadă în noi credință, speranță, iubire, Duh de viață din Cristos și nu o credință care moare când îi pui lacătul pe clădire. Oamenii trebui smulși din moartea veșnică înainte de a-i smulge Corona sau orice altă boală din viața aceasta pământească. Satana și moartea nu se supun ordonanței de urgență, ci continuă să facă victime. Nici Biserica nu se va opri, va fi Biserică de la om la om, se va folosi de toate mijloacele de comunicare modernă pentru a cuceri chiar de la distanță.

Când ne vom întoarce în locașurile de cult, în adunările noastre, să nu ne trezim ca ursul din hibernare și să căscăm îndelung spunând că ne-a fost dor să mai predicăm, să mai cântăm sau să mai auzim din Scripturi. Ci să ne uităm la palmele credinței și să le vedem pline de bătături de la secera cu care am secerat holdele coapte. Pe lângă noi să fie scaunele pline de oameni întorși la Cristos.

Apoi să ne uităm la mâinile noastre care au cărat plase cu alimente bătrânilor, familiilor cu mulți copii, persoanelor care au ajuns în nevoi și să spunem: “Doamne, tu pentru vremuri dinacestea ai binecuvântat Biserica Ta!” Cei care ați plimbat coșul, cei care ați numărat banii, cei care v-ați bucurat de Biserici cu conturi pline, trebuie să fiți cei dintâi în facerea de fapte bune. Iar toți ceilalți creștini să-și facă partea, nu doar Preoții/Pastorii. Toți creștinii trebuie să strălucească azi prin dărnicie spre slava Lui Cristos, căci aceasta este mărturia noastră.

Cum zice Scriptura, în cele ce suntem vorbiți de rău să se dovedească că nu suntem cum ne descrie vrăjmașul, Satana, care urlă denigrând Biserica și creștinismul, ci singura palmă pe care să o dăm răului să fie palma întinsă spre cel căzut, nevoiaș și doborât de frică și griji. Biserică ridică-te și fii Biserică chiar și atunci când clădirile-ți sunt închise. Cântă un “Cristos a înviat” nu doar de la geam în noaptea de înviere, ci zilnic prin viața ta!

Doamne ajută!

Cu prețuire,

Toni Berbece