Skip to main content

Nu te bucura…

Nu te bucura când celui căruia știai că-i mergeau toate bine începe să cunoască strâmtorarea. Nu te bucura când cel care avea de toate începe să ducă lipsă, nu te bucura când cel care stârnea invidia multora începe să falimenteze. Bucuria aceea este una care te va face să-ți pierzi umanitatea și orice pic de compasiune.

Nu te bucura când cel care era cinstit și iubit de mulți din jurul lui e denigrat, nu te bucura când un om de nimic se ridică împotriva lui, nu te bucura când e vorbit de rău cel care e cunoscut ca neprihanit, pentru că astfel sufletul tău va fi părtaș denigrării, iar tatăl denigratorilor este cel care L-a denigrat pe Dumnezeu în ochii Evei.

Nu te bucura cănd cel neprihănit cade, nu te bucura când cel care era model și exemplu șchiopătează, ci pune mâna și ridică-l, pentru că un neprihănit în minus înseamnă sute de mișei în plus. Lipsa unui neprihănit e ca lipsa unui dop de la butoiul cu fermentația amețitoare, când sare dopul tot răul curge.

Nu te bucura de necazul, de lacrimile, de căderea, de falimentul, de pierderile, de boala aproapelui tău pentru că atunci ai devenit un om de nimic, frate cu nimicitorul și nu copil de Dumnezeu. Veghează la inima ta ca bucuria să fie curată, din Cristos, și nu o bucurie drăcească alimentată de distrugerile celui rău.

Doamne ajută!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Dreptatea lui Dumnezeu…

Sigurd cel Mare avea un dușman pe care l-a provocat la o bătălie 40 contra 40, ceva de genul David și Goliat doar că încă 39 de fiecare parte. În ziua bătăliei Sigurd a venit cu 80 și, evident, și-a anihilat inamicul. În timp ce se întorcea victorios pe calul său, capul tăiat al doșmanului, poreclit “dințosul”, pe care l-a atârnat de șa, l-a zgâriat pe picior chiar cu dinții, astfel că Sigurd a murit în scurt timp de o infecție năprasnică.

Oamenii obișnuiesc să spună când aud sau văd astfel de cazuri că Dumnezeu a făcut dreptate (păgânii zic că e Karma că ei ori nu au Dumnezeu ori au niște zei inexistenți ca stăpâni).

Un tânăr de 37 de ani obișnuia să-și bată crunt soția de o auzea tot cartierul, când întreba de ce o bate acesta răspundea că de plăcere. A murit tipul acesta la 37 de ani de două tipuri de cancer. Tot cartierul atunci a zis: “Dumnezeu nu a mai suportat răutatea acestui om!”

Un prieten a lovit mașina altuia care era parcată și a fugit de la locul accidentului. În următoarele luni și-a găsit de trei ori mașina avariat, iar făptuitorul nu era de găsit.

Biblia ne spune că tot ce semănăm aceea vom și culege, Isus a zis că cine ridică sabia războiului de sabie va muri, iar nemții în frunte cu Hitle ne pot învăța asta, de două ori au ridicat-o și de două ori au pierdut. Există o lege a dreptății lui Dumnezeu care ți se aplică și ție. Vom dormi cum ne așternem, ne vom bucura de ceea ce am sădit, vom gusta din roadele faptelor noastre și în lumea aceasta și în cealaltă. Așadar, ai grijă ce faci! Nu fura din bunurile aproapelui că vei fi ars exact în domeniul de unde ai furat, nu denigra pe alții pentru că vei avea împătrit parte de denigrare, nu bârfi pentru că asta vei culege, nu disprețui pentru că disprețuit vei fi. Sădește binele și vei avea parte de bine!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Nici acum nu-l vedeți pe Ucigătorul?

De Halloween într-un bar, un drag queen (adica un bărbat care se crede femeie), a mimat un avort în cel mai grotesc mod posibil. Si-a băgat un cutit in balonul pe care-l băgase pe sub o rochie albă și a scos de acolo sânge, un cordon ombilical și apoi o păpușă căreia i-a rupt capul și pe care se prefăcea că o mănâncă.

Iată la pachet tot demonismul posbili. Depravarea sexuală în cel mai grotesc mod posibil, uciderea copiilor prin avort, canibalism și toate astea de sărbătoarea drăcească numită Halloween. Nu dragilor, nu am luat-o noi razna, nu suntem noi paranoici, nu ni se pare nouă că a înnebunit lumea și nici nu suntem fanatici sau intoleranți. Dar cum numești un astfel de om care sărbătorește în asemenea manieră depravarea și uciderea, care întruchipează toată suferința mintală și psihică la pachet.

Îmi este sincer milă de oameni atât de chinuiți, de demonizați. Când Isus se apropia de astfel de oameni, demonii din ei intrau în panică, cereau milă și se zvărcoleau de frică. Azi astfel de demonizați sunt văzuți de unii ca fiind normali, inclusiv de unii de prin Biserici. Însă mai milă îmi e de cei chinuiți de astfel de oameni, iar cei mai chinuiți sunt chiar copiii care nu se pot apăra, ei sunt omorâți cu milioanele prin avort, sunt mințiți și debusolați că-și pot alege și schimba sexul, sunt chiar abuzați, sunt învățați de mici erotismul, ajungând să-și piardă virginitatea la vârste în care nu ar trebui să știe ce e aia.

Doamne, îndura-te de lumea aceasta și ferește-ți Biserica de spiritul acestui veac!

Cu prețuire,

Toni Berbece