Se spune că în familie și nu numai, timpul le rezolvă pe toate. Da, timpul le rezolvă pe toate dacă timpul înseamnă rugăciune împreună cu toată familia, timpul le rezolvă pe toate dacă înseamnă timp de calitate petrecut cu soțul/soția și copilașii, timpul le rezolvă pe toate dacă prin timp spui de fapt să-ți ceri iertare pentru ce ai greșit, să demonstrezi că te-ai schimbat și că ai realizat unde ai greșit.

Timpul le rezolvă pe toate dacă prin timp spui de fapt că vei fi mai atent/ă, mai romantic/ă, mai respectuos/ă, mai pasionat/ă pe viitor în relația ta. Da, timpul poate da o nouă șansă dacă îl folosești corect, pentru că timpul de la sine nu are nimic magic în el, iar dacă nu faci ceva, de fapt, trecerea timpului agravează problemele.

Timpul nu plantează un ogor cu grâu, ci cu buruieni nefolositoare și greu de scos mai apoi din pământ. Așa e și in căsnicie, timpul investit corect aduce binecuvântări în familie. Tu ce fel de timp vei investi astăzi în cei dragi?

“Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele!” – adică azi nu mai pierde timpul cum ai făcut-o ieri, azi investește-l corect și cu folos. Îți dau câteva idei: Scoate-o în oraș la o cină, du-o la o plimbare spontană într-un parc superb, dă o fugă până la munte și întoarce-te mâine dimineață, ia-i parfumul preferat, ia-i un buchet de flori, stai doar cu ea fără telefon sau alte surse de distragere a atenției. Doamne ajută!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Creștinilor de azi le lipsește pasiunea pentru rugăciune pe care o au musulmanii, aceștia de cinci ori pe zi merg să se roage, uneori îngenunchează oriunde s-ar afla când vine timpul rugăciunii.

Creștinilor de azi le lipsește râvna Martorilor lui Iehova, dacă noi am pune râvna acestor oameni în a-L vesti pe Cristos din casă în casă, de la om la om, am cuceri din nou lumea și am cuceri-o pentru bine, pentru iubire, pentru curăție și nu degeaba sau pentru nimic ca o ambiție prostească.

Creștinilor de azi le lipsește promovarea pe care LGBT și-o face. Ei promovează niște pofte carnale de tot felul și de toate culorile, pofte nocive și trecătoare care te lasă cu pumnii goi și cu multă suferință și lacrimi. Ei se promovează în magazine de haine, prin toate brandurile lumii de băuturi sau orice altceva, se promovează prin guverne și prin grădinițe, școli, licee și universități. Dar noi, noi care avem ce să oferim prin Cristos, ce facem? De ce nu luptăm cu aceeași înverșunare pentru promovarea lui Cristos care înseamnă iertare, pace, bucurie, împăcare cu Dumnezeu și viață veșnică.

Creștinilor de azi le lipsește râvna cu care comuniștii și-au promovat ideologia, râvna cu care naziștii și-au răspândit doctrina ucigașă. Ei au avut râvnă pentru răspânirea morții noi de ce nu avem pentru răspândirea vieții din belșug?

Creștinilor de azi le lipsește râvna cu care mormonii își răspândesc și-și învață cartea eretică. Noi avem Cuvântul Vieții și-L lăsăm să se pună praful pe El, ei au ideologii lumești, nebune și eretice și le prețuiesc atât de mult.

Creștinilor de azi le lipsește râvna și lacrimile lui Greta Thumberg, o fetiță care anunță sfârșitul lumii dacă nu ne oprim din poluare și din consumarea dezordonată a resurselor pământului. Dar lacrimile și pasiunea ei ar fi bune în vestirea venirii lui Cristos pe norii Cerului. Pământul nu va arde pentru că-l supraîncălzim noi, că-i dăm noi foc sau cine știe ce-i mai facem, ci va arde cu trosnete mari la venirea Lui pe norii cerului, când El va spune “stop”. Dacă am avea aceeași pasiune ca Greta în a-i avertiza pe oameni de lipsa credinței și a pocăinței din viața lor, mulți s-ar întoarce la Dumnezeu.

Creștine, întoarce-te la dragostea dintâi!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ai obosit cumva să te mai rogi pentru același lucru, cu aceleași cuvinte, mereu și mereu? Aș vrea să te încurajez și să-ți spun că în Matei 26:44 este scris că Isus s-a dus pentru a treia oară să se roage pentru aceeași cauză cu aceleași cuvinte, iar El este Fiul lui Dumnezeu. Până și El, ca Fiu de Dumnezeu în trup de om a trebuit uneori să insiste la porțile Cerului. Uneori lucrurile nu ne vin de la sine, ci trebuie să insistăm în rugăciune, iar această insistență ne mărește credința și forța în rugăciune, ne smerește înaintea măreției Lui, ne face umili.

Mama s-a rugat 28 de ani pentru ca tata să devină dintr-un “creștin nepracticant”, care doar își făcea trei cruci înainte de masă, într-unul practicant, adică unul care să aibă o relație cu Cristos, să citească Scripturile, să se lase de păcat și să iubească Biserica, Casa lui Dumnezeu. Apoi s-a mai rugat câțiva ani și pentru fratele meu care devenise un huligan, până când acesta de asemenea L-a ales pe Cristos, iar creștinismul a devenit mod de viață. Mama e un mijlocitor care se roagă fără să cedeze pentru orice dușman care-i atacă familia și credința. Dacă azi îl iubim toți pe Dumnezeu este pentru că această femeie nu a cedat niciodată în rugăciune.

Uneori mijlocirea pentru ceva anume durează ore, zile, luni sau chiar ani. Important este să nu cedăm, ci să continuăm să săpăm prin rugăciune în muntele dinaintea noastră. Isus ne-a zis că dacă avem credință vom muta munții în mare, dar uneori trebuie să ne băgăm sub ei pentru a-i ridica pe umerii credinței ca mai apoi să-i aruncăm în mare. Iar săpatul acesta durează, însă nu rămâne fără rezultate. Continuă să insiști, nu obosi pentru a nu pierde premiul alergării cerești.

Spor la rugăciune!

Cu prețuire,

Toni Berbece