Iosua s-a uitat spre Cer, într-o luptă pe care o purta pentru cucerirea Canaanului, și a zis: “Oprește-te Soare!” Cum să-ți treacă prin cap așa ceva? De unde a avut Iosua atâta îndrăzneală? Însă dacă vom citi despre el vom realiza că începând din adolescență a ales să nu iasă din Cortul Întâlnirii multă vreme (Exod 33:7-11). Patruzeci de ani a investit în rugăciune și nu s-a oprit nici când a luat sabia în mână. Fiind cuplat la rugăciune ești cuplat la curajul Duhului și ai o viziune supranaturală. Îndrăznești chiar să-i spui Soarelului să stea ca să-ți termini treaba. Unii au mutat munți cu puterea credinței, dar Iosua a oprit o Planetă întreagă din cursul ei.

Îmi aduc aminte că trebuia să terminăm casa lui Superman într-un timp record. M-am rugat și i-am spus Domnului ca în acel sat să nu cadă niciun strop de ploaie până nu punem acoperișul. Câteva săptămăni nu a plouat deloc. Chiar și muncitorii au spus că e o minune ca la începutul toamnei să nu plouă nici măcar o zi, iar vorbele lor au fost: “Se vede că niște oameni ai lui Dumnezeu construiesc casa aceasta!” Nu am spus Soarelui să stea, dar măcar norilor de ploaie le-am spus să evite zona și au făcut-o.

Petru era acel ucenic care căuta să stea cel mai aproape de Isus în toate și să imite tot ce vedea la El. De aceea când Isus a venit la ei mergând pe ape, Petru a fost singurul care a cerut să vină și el mergând pe ape. A fost singurul, niciunul din cei doisprezece nu a mai îndrăznit să ceară acest lucru. De ce? Pentru că Petru era cel care a fost luat mereu de Isus mai aproape când era vorba de mijlocirea în rugăciune. Un om al rugăciunii va îndrăzni mereu mai mult ca toți ceialați, va crede mai mult ca toți ceilalți și va face mai mult ca toți ceilalți. Fii un om al rugăciunii! Dacă te întrebi ce ți-a lipsit în viața de credință de nu ai adus rod, crede-mă, e vorba de rugăciune!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Supereroul pentru sute de copii din județul Călărași nu a fost nici Superman, cum scria pe cizmulițele dăruite, nici Moș Crăciun, ci Isus Cristos, care ne-a pus în inimă dorința să mergem la ei cu sute de cadouri, saci de haine, de încălțăminte și multe altele, lucruri dăruite și de voi.

Deși era aproape de 0 grade când am început să le vorbesc despre dragostea lui Cristos pentru ei, exact atunci a ieșit un Soare așa de puternic de ne-a încălzit pe toți. Le-am spus atunci că Isus încălzește viețile noastre și ne face bine cum Soarele face bine pământului. Erau zeci de copii cu pachețelele în brațe și le-am spus că fără Cristos mulți dintre ei nu au niciun viitor, ținând cont că din multe zone sărace oamenii răi racolează tineri și tinere pentru mizerabilile lor afaceri. Din primăvara dorim în comuna Luica să ajutăm și la construirea unui centru de zi pentru copiii (un After School) și Biserică în același timp. M-a uimit că oamenii chiar ne-au rugat să facem și pentru ei un loc de închinare.

Continuați să dăruiți tot ce vă pune Dumnezeu pe inimă pentru a duce Misiunea Profides în toate zonele sărace din România. Profides înseamnă Pro Credință, iar scopul nostru este de a duce credința acolo unde nu a pătruns, iar împreună cu credința și pâinea și cele necesare pentru cei sărmani. Împreună suntem puternici în dragostea lui Cristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece

RO08INGB0000999906461937

Asociatia Centrul Crestin Profides

C.I.F. 36766530

Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

Mulți au zis că Isus a fost sărac, dar puțini înțeleg că misiunea Lui a fost și aceea de a extirpa sărăcia, a gustat-o tocmai pentru a arăta că are puterea de a o alunga. Cine este în Cristos nu mai poate spune că e sărac nici măcar pământește. Derek Prince spunea că a fi în belșug înseamnă să ai și un leu peste nevoile tale. Nu or ajunge toți creștinii milioanari, dar sunt de părere că toți creștini trebuie să aibă cu prisosință de toate, astfel încât să-i binecuvinteze și pe alții, măcar un borcan de zacuscă în plus. Iar aceasta este datoria noastră de a echilibra nevoile altora cu belșugul primit de la Tatăl.

Îmi aduc aminte că am trecut prin momente grele de sărăcie, dar Isus m-a ajutat să le înving mereu. Când ajungeam la fundul sacului și resursele mele erau terminate, mereu Isus Cristos mă ajuta să înving sărăcia. Odată mai îmi trebuiau fix 70 de lei pentru chirie și am început să mă rog pentru ei. Când am coborât din casă înaintea mea, pe cant, stăteau 70 de lei. O altă dată vorbeam cu soția la telefon și-mi spunea că nu are niciun ban de mâncare, deși era însărcinată și simțea că i se face rău. Chiar atunci a găsit un cercel de aur pe care l-a dus imediat la amanet și a luat pe el 160 de lei.

Cazuri în care am fost binecuvântați din senin de oameni ai lui Dumnezeu care ne ziceau că au simțit să ne dăruiască cele necesare pot povesti cu sutele. Așadar, Isus nu este un promotor al sărăciei, ci al vieții din belșug, iar a fi în belșug nu înseamnă să fii milionar, ci să ai la timp burta plină. Isus nu a intrat în Ierusalim pe un măgăruș pentru a promova sărăcia, pentru a face reclamă la cât de săraci trebuie să fim, ci măgărușul simboliza gândurile lui de pace față de lumea întreagă. El nu a intrat pe un cal de război, având o sabie la brâu, ci a intrat pe un măgăruș inofensiv, care nu poate fi folosit în niciun război (caii fiind considerați “unelte de război” în acea vreme). Cel care a hrănit de două ori mii de oameni din doar câteva pâini și pești poate fi numit sărac? Cel care i-a zis lui Petru să arunce cârligul în apă și să scoată un pește cu un ban în burtă, care valora cam 200 de lei de-ai noștri, oare poate fi numit sărac?

Cel care avea mereu la el cardul cerului care funcționa în orice împrejurare nu poate fi numit sărac. El a venit pentru a da vești bune săracilor, iar acolo unde s-a vestit Evanghelia a existat și pâine și pește pentru cei care o aud. Isus este un învingător al sărăciei, este cel care ne dă viață din belșug!

Pavel a făcut o urare pe care v-o fac și eu: “Să aveți de toate din belșug ca să faceți o mulțime de fapte bune!”

Cu prețuire,

Toni Berbece