Skip to main content

Chemare națională la trei zile de post și rugăciune

Zeci de mii de credincioși din România și din diaspora se vor uni în trei zile de post și rugăciune pentru alegerile prezidențiale din România în perioada 18-19 octombrie. Ca și creștini ne-am săturat să fim mereu “în derivă” în ceea ce privește alegerile unui președinte. Să nu știm ce dorește Dumnezeu pentru poporul acesta, să nu avem discernământ și o direcție clară. Cum bine spunea o tânără din Organizația Pro Reîntregirea Familiei, ne-am săturat să alegem mereu răul cel mai mic, de când alegem noi răul, fie el și cel mai mic?

Ne-am săturat ca și creștini să ne facem mereu iluzii că vom avea un președinte care nu va promova curvia și infidelitatea și să ne trezim cu unul ca cel pe care l-am avut înainte, ne-am săturat să ne facem iluzii că vom avea un președinte cu principii creștine și discernământ spiritual, un susținător acerb al familiei și curăției și să ne trezim cu un președinte care nu discerne binele de rău și neprihănirea de păcat ca cel actual. Ne-am săturat de “răul cel mai mic” care se dovedește în cele din urmă a fi la fel de mare ca cel pe care l-am dorit evitat. Ne-am săturat să nu ne ridice Dumnezeu un om care să țină cu dreptatea și cu oamenii, ne-am săturat să plătim mereu pentru nelegiuirea noastră ca popor doar pentru că nu avem puterea de a ne pleca ochii în pământ spunând: “Doamne, iartă natiunea aceasta și trimite-ne un izbăvitor cum făceai cu evreii când le trimiteai Judecători, lideri care să ridice jugul robiei și al nelegiuirii!”

Haideți să mijlocim trei zile cu întreaga națiune în unitate deplină pentru ca Dumnezeu să se îndure de națiunea aceasta și să ne dea un conducător care să nu fie supus trendului mondial de pervertire a națiunilor prin desfrâu, să nu se supună celor care vor robi în continuare națiunea aceasta fie din interior fie din afară, să fie un președinte curajos, iubitor de Dumnezeu și de semeni. Se poate dacă ne căim în numele acestei națiuni și dacă ne vom supune lui Dumnezeu care poate ridica un om hotărât de El. Se poate ridica unul cu teamă de Dumnezeu dacă Biserica va face lumină prin curajul și determinarea ei venite din Cristos!

Doamne, îndură-te de România și dă-ne un președinte după inima Ta!

Cu prețuire,

Toni Berbece

De ce permite Dumnezeu escroci spirituali și eretici…

Mereu m-am întrebat de ce există oameni religioși care se dau drept parte din Biserica lui Cristos, dar care răstălmăcesc grosolan Cuvântul și mai mult de atât introduc pe lângă Scripturi învățături nimicitoare, cum ar fi închinarea și venerarea morților ca și cum ar fi Dumnezeu și ne-ar putea auzi sau ajuta. De ce permite Isus ca Numele Său să fie “sabotat”, de ce permite ca milioane de oameni să fie înșelați de tot felul de escroci spirituali? De ce permite Isus alți “Cristoși” mincinoși care promit mântuirea, dar nu o pot oferi?

Cristos permite astfel de oameni și erezii tocmai pentru a se tria grâul de neghină și invers. Normal că trebuie să existe un ciur care să le separe, normal că trebuie să existe un vânt care scutură pleava de pe bobul de grâu. Și cine sunt atunci grâul? Grâul sunt cei care citesc Scripturile cu foamea de a-L descoperi pe Cristos și Adevărul, grâul sunt cei care nu doar citesc Scriptura, ci o și împlinesc. Grâul sunt cei care se lasă de păcate și nu le îmbracă pe acestea într-o formă de religiozitate.

Apostolul Pavel ne spune în 2 Tesaloniceni că lucrarea de amăgire a Anticristului va fi cu “dedicație” pentru fiii neascultării care au respins mereu pocăința și s-au complăcut în curvii de tot felul, în beții, în furturi și minciuni și în tot felul de alte păcate. Dacă ne uităm acum în România vom vedea că sunt milioane de oameni care cred că îl au pe Dumnezeu, dar care trăiesc în tot felul de păcate, aceștia vor fi păcăliți de Anticrist pentru că ei nu au căutat niciodată cu sinceritate pe Cristos, ci au vrut mereu să fie mințiți că sunt bine deși erau morți spiritual. Pentru ei vor veni cu direcție semnele și minunile Anticristului făcute în nelegiuire, nu în neprihănire. Cei neprihăniți vor avea ochii mereu deschiși și vor “mirosi” minciunile Satanei.

Dacă veți căuta preoți care să vă permită beții de la parastasuri până la nunți și botezuri, dacă veți căuta preoți care să vă permită să veniți la cununie din curvii fără număr și cu burta la gură, dacă veți căuta preoți care să nu condamne păcatul, ci să vă mintă că orice ați face veți ajunge la locul cu verdeață, dacă veți căuta preoți care să închidă ochii la orice păcat atât timp cât ardeți lumânări luate de la ei și atât timp cât cotizați la bisericile lor, atunci veți fi o victimă sigură a Anticristului, a Satanei, iar destinația sigură va fi iadul…

Cu prețuire,

Toni Berbece

Cum reacționează un creștin când e persecutat…

Jucătorul de fotbal american pe nume Demario Davis a fost amendat cu 7000 de dolari de NFL pentru că în timpul unui meci a purtat pe cap o bentiță pe care scria “Omul lui Dumnezeu”. Dar a contesta amenda și i-a fost anulată, în schimb i-a venit ideea de a face bentițe din acestea pentru toți cei care vor dona pentru un spital, astfel s-au strâns 40.000 de dolari și banii încă vin. A postat chiar și o poză cu copiii din acel spital care au fost binecuvântați cu aceste donații.

David a declarat: “Dintr-un rău de 7000 de dolari Dumnezeua făcut un bine de 40.000 de dolari!” Voi înțelegeți de ce creștinismul nu a murit și nu va muri niciodată? Pentru că atunci când “strângi cu ușa” un creștin, ceva bun va ieși din el, iar mireasma lui, care vine din Cristos, va convinge pe și mai mulți de dragostea care este în noi.

Când primii ucenici au fost persecutați ei s-au rugat: “Doamne, dă-le putere robilor Tăi să facă și mai multe semne și minuni și să vestească cu mai mare putere salvarea Ta!” Adică s-au rugat să facă și mai mult bine, nu au cerut răzbunare sau dreptate, ci au cerut să nu fie opriți din a face bine, ci să facă chiar și mai mult. Noi îl imităm pe Domnul nostru care când era pe cruce, chinuit de răutatea noastră, a strigat: “Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!” Apoi a revărsat asupra lumii și mai multă dragoste.

Cu prețuire,

Toni Berbece