Avraam dintr-o situație de criză s-a îmbogățit. Foametea l-a împins spre Egipt de unde s-a întors îmbogățit de Faraon. Foametea de multe ori aduce bogăția. Ne împinge spre a face lucruri pe care nu le-am fi făcut în comoditate. Cei mai bogați oameni de azi, miliardarii lumii, au fost împinși de foame și sărăcie spre ceea ce sunt acum.

Iacov, dintr-o situație de criză, a plecat spre Laban de unde s-a întors cu turme de animale fără număr plus o familie cât un trib. Ambiția de a reuși a fost dată de inferioritatea lui pe un pământ strâin, însă Dumnezeu a fost secretul succesului său.

Iosif, dintr-o situație de criză, a ajuns în Egipt unde, după o zdrobire în închisoare, a ajuns ministrul economiei, salvatorul lumii și al familiei sale.

David, după o situație de criză, a ajuns îndrumar pentru toți cei care cad în păcate grele, azi toți cei ce se pierd au ca model acest fiu risipitor al Vechiului Testament despre care în final Dumnezeu zice: “David, om după inima mea!”

Iov, după o situație de criză, a ajuns mult mai bogat, cu o experiență fantastică cu Dumnezeu și un model peste milenii. Un model al faptului că există sens chiar și atunci când nu înțelegi “de ce”.

Petru, după o situație de criză, ajunge să-i întărească pe frații din timpul persecuției evreiești și romane. Mulți au dezertat, dar mulți au fost readuși de cel care a gustat amărăciunea trădării lui Hristos și întoarcerea la Cel care știe să ierte și să reabiliteze.

Toată lumea se sperie de cuvântul “criză”. Dar fără situație de criză nu am fi cine suntem, nu am avea eroi ai Scripturii, nu am avea modele și nu am fi la rândul nostru un exemplu. Folosește situațiile de criză din viața ta pentru a fi un model la rândul tău!

Text: 2 Corinteni 4:17

Se spune ca dacă se dădeau banii aceia la stat, se făceau autostrăzi și spitale. Minciuni. Din acestă Catedrală s-ar fi făcute câteva mii de palate mai mici prin Teleorman și în cam toate județele țării pentru “boieri”. În plus mai apăreau niște domnișoare cu Porsche și cu genți Hermes.

Se spune că această Catedrală reprezintă mântuirea neamului românesc. Dacă așa arată mântuirea înseamnă că suntem pierduți cu toții. Nu, această clădire nu e despre mântuire, ci cred că este un ultim strigăt al unei organizații omenești care dă să piară și care mai are în mare parte doar bani. Îmi spunea fratele unui preot că acum zece ani deschideau aproape toți oamenii ușa preotului, azi mai deschid 25%, iar peste câțiva ani preotul va veni la cerere. Nu vă speriați, nu piere credința în Dumnezeu, ci doar un sistem care în foarte mare parte Îl dezonorează.

Ieri s-a sfințit Catedrala, însă în Biblie, când s-a sfințit Templul, oamenii au ieșit afară, așa de tare s-a simțit prezența lui Dumnezeu, aici Duhul Sfânt nu s-a sinchisit să șteargă chipul Preafericitului de pe clopot așa că nu s-a prezentat. Dumnezeu nu suportă vanitatea. Să nu-ți faci chip cioplit sau să-ți pui poza prin Biserici, ca să fie cinstită fața ta de oameni, rămâne valabil.

Au fost vreo 2000 de invitați speciali, unii cu grave probleme de morală și de corupție, însă mă întreb, au auzit ei o chemare la pocăință, au auzit ei despre o trezire spirituală. S-au luat decizii noi? I-au auzit ei pe preoți invitând poporul la căință sau să o facă ei în numele poporului? Și-au cerut iertare lui Dumnezeu în numele celor peste 40.000 de mii de femei românce care fac videochat pentru toți scârboșii de pe toată planeta, au plâns pentru cei 250 de copii avortați zilnic, au plâns că suntem printre primii la export de prostituate și hoți? Nu, pentru că suntem chemați să nu ne deranjăm poporul, adică “sponsorul”. Dacă vorbeau despre hoție ar fi rămas Catedrala doar oamenilor care caută pocăința!

Această Catedrală are și buncăr antiatomic. Poate că de bombe vă puteți ascunde acolo, dar de ochii lui Dumnezeu care vă vede inimile cu care înșelați o națiune cu plimbatul moaștelor și a sfinților nu veți putea. Avem un Hristos viu, iar voi plimbați morții. Voi propovăduiți o Evanghelie a târâitului pe genunchi și nu Vestea Bună că Hristos ne dă neprihănirea Lui, nu prin fapte, ci prin har, ca să nu se laude nimeni (faptele bune vin din Hristos și nu din natura mea).

Nu clădirea mă deranjează, că s-a făcut și un stadion și tot cam atât a costat și nu a mai zis nimeni că se puteau face școli și spitale din banii aceia, ce mă deranjează este ce se va predica și la ce vor fi chemați oamenii din acea clădire. I se va da acestui popor lumânări de ceară pentru a masca întunericul din suflete. Ceea ce e imposibil.

Hristos e lumina noastră, iar tu și cu mine suntem Catedrala Lui, dacă nu-I închin viața mea mai întâi pot să-i dau tot aurul lumii că va fi doar un munte de gunoi pentru El!

Trăim în țara în care unii s-au închinat la oase chiar și de câine pentru că popii nu mai aveau de sfinți, trăim în țara în care se stă cu sutele de mii la cozi la o sfântă când Hristos așteaptă, iar ca să ajungi la El nu stai nici la coadă și nici nu te bruschează jandarmii. Trăim în țara în care o primărie duce cu sute de autocare mii de pensionari în “pelerinaj”, timp în care în frigiderele unora bate vântul.

Trăim în țara în care un călugăr povestea extaziat că a băut zeamă din mormântul lui Arsenie Boca împreună cu camarazii de Mănăstire, trăim în țara în care Arsenie Boca e mai celebru decât Hristos, Boca fiind cea mai vândută icoană a ultimului deceniu (un record greu de egalat, un best seller în materie de marketing bisericesc).

Trăim în țara în care capitala e împânzită cu statuile unor capre ca să mai avem cu ce să ne facem poze și să ne mândrim, iar niște politicieni se închină la statuia unui muritor, care la fel ca mine și ca tine și-a iubit țara.

Dragilor, nu omul merită închinarea noastră, Unul singur o merită și acela e Dumnezeu. Pot fi într-un partid, pot fi într-o comunitate, într-o anume Biserică, într-o companie dar fără a venera omul. Cei trei tineri din Biblie au fost consilierii unui împărat care și-a făcut o statuie și a cerut tuturor să i se închine, iar dacă nu o făceai erai aruncat în foc. Nu s-au închinat și erau gata de foc, noi de ce nu luăm asemenea exemple din Biblie?

Cât timp se va mai închina poporul acesta la oameni, cât timp va mai fi idolatru cu “binecuvântarea” și aprobarea unei anume “Biserici”?

Este scris: “Doar Domnului să i te închini!”