Skip to main content

Am cedat fără luptă…

Am cedat fără luptă libertatea noastră fizică de dragul unor promisiuni că ne vor păstra “sănătoși”. Acum, oricând vor, ne pot închide în case, ne pot forța să luam “medicamente”, ne pot forța să ne limiteze pe toți la un “cod” cu care să intram în magazine, să călătorim sau să avem parte de cele mai simple si vitale lucruri. Am cedat din cauza fricii, din cauza că iubim mai mult trupul decât sufletul, libertatea si demnitatea de care nu trebuie să se atingă nimeni.

Am cedat fără luptă educația copiilor noștri, ne-au umplut grădinițele, școlile și materialele educative, cât si pe cele de divertisment, cu o ideologie demonică, care recrutează dintre pruncii noștri “orci” pentru propaganda lor “desfrânată”. De aceea la ultima lor apariție era plin de copii, copiii noștri, iar in timp ce ei râd a satisfacție demonică, noi dormim indiferenți ca in Pilda Neghinei spusă de Hristos. Au înțeles că dacă vor să fie mulți, trebuie să ne coopteze copiii, așa că noi i-am lăsat din indiferență sau sub amenințări simple și nerealiste. Nu mai avem tăria de a ne apăra nici copilașii, pentru că nu ne mai alimentăm din Dumnezeu, singurul care ne poate întări în fața Diavolului. Am eliminat dumnezeirea din noi de aceea suntem haotici, morți de spaimă în fața unui număr mic de inamici și gata să cedăm orice doar pentru un confort fals.

Am cedat fără luptă familia, credința, obiceiurile sfinte, chiar și naționalitatea si identitatea noastră ca neam, doar pentru că ne-am pus în genunchi înaintea dușmanului și de acolo l-am văzut uriaș, însă dacă ne-am fi pus în genunchi înaintea lui Dumnezeu am fi fost mult prea mari pentru gura Diavolului, care caută pe cine să înghită. Uriașii nu sunt ei, ci suntem noi cei care ne ridicam în Numele lui Hristos. Nu Goliat a fost mare, ci un puști pe nume David care a crezut în Dumnezeul în Numele căruia s-a ridicat să lupte. Mare nu este cine are mușchii, puterea guvernului, banii sau mulțimile, ci mare este cine îl are pe Dumnezeu și dreptatea și adevarul de partea lui. Antihristul acesta care cucerește teren acum va avea doar 3,5 ani si încă 3,5 ani de urgii si pedepse prin care Dumnezeu îl va nimici pe el si urmașii lui. Ei vor fi apoi o veșnicie în Iad, iar noi o veșnicie cu Victoriosul nostru. Tu pe cine ai ales? Ma rog pentru tine să fii ocrotit de vremurile care vor veni și să Îl alegi pe Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece

A cerut o Biblie înainte de a se sinucide…

Am aflat o întâmplare tare tristă. Într-un spital din România o doamnă care agoniza pe patul de moarte a cerut cu disperare o Biblie, însă asistentele i-au râs în față și au plecat nepăsătoare. Când s-au întors, pacienta își pusese capăt zilelor cu un furtun de la perfuzii. Disperarea ei in fata morții a fost atât de mare, iar păcatele și boala o apăsau atât de tare, încât nu a știut cum să își aline durerile, decât curmându-le mai repede într-un mod total greșit și înșelată de Diavol fiind. De ce nu a fost Hristos acolo să-i răspundă? Cu siguranță a avut nenumărate ocazii pe care le-a refuzat cu aroganță, era prea târziu pentru ea.

O altă doamnă îmi povestea că a suferit de boala aceasta respiratorie de “își dorește” să revină și a fost internată alături de o altă doamnă, care a si murit in cele din urmă, dar disperarea ei a fost așa de mare încât efectiv cerea ca bogatul din pilda Domnului pe cineva care să-i umezească buzele și nu venea nimeni, setea era permanentă, iar înainte de a-și da sufletul a țipat puternic cu ultimile forțe și încerca să se țină de pat spunând că nu vrea să plece, a apucat doar să mai spună că vede ca un foc sub patul ei care o trage acolo unde sete va fi mereu. Creștina noastră, care a fost martoră la așa grozăvie, a spus că deși era în aceeași suferință parcă cineva îi alina setea și o ajuta să respire când ii era mai greu. A ieșit din spital și se bucură și azi de viață.

Tu ești gata pentru întâlnirea cu veșnicia? De ar veni acea clipă crezi că vei avea pace? Îți spun clar că doar cei ce au investit în vesnicie și care s-au împăcat cu Hristos vor avea pace, restul vor fi disperați si vor simți locul unde se duc. Îmi răsună in minte acest verset: “Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său (Matei 16:26)?” E un loc de pace dincolo, care nu se cumpără cu bani, ci doar cu credința în Hristos! L-ai asigurat?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Sfântul Ilie si seceta

Azi îl sărbătorim pe Sfântul Ilie, însă înainte de a pune sticla la gură “în cinstea lui”, înainte de a spune cuiva “La mulți ani!”, înainte de a accepta vreo petrecere cu muzică instigatoare la curvie si beție, citește cine a fost sfântul Ilie.

Sfântul Ilie a fost singurul om din Biblie care a fost luat la Cer într-un car de foc sub ochii celorlalți prooroci din Israel (2 Regi 2:11). Dar de ce așa onoare? Pentru că el a ars de fapt pentru sfințenie si a luptat cu lepădarea de Dumnezeu din poporul Său. A condamnat religiozitatea falsă, prin care toți evreii se credeau cu Dumnezeu, dar iubeau și practicau curvia, vrăjitoria si beția. Izabela (soția regelui Ahab) a vestit un post prin care a ucis un om pentru a-i lua o vie pentru soțul ei, a ucis un om pentru un petec de pământ în plus, cam acesta era climatul din Israel. Un loc spurcat de viclenii, vicii, curvii și lăcomii.

Din această cauză Dumnezeu a vestit prin Ilie o secetă de trei ani și jumătate, de nici rouă nu a fost. Criza s-a afundat așa de tare încât poporul a fost zdrobit prin foamete și a trebuit să se lase de mizeriile si de ipocrizia lui, prin care se credea sfânt, dar iubea păcatul. Același climat e si azi in România. Oamenii se cred sfinți, au nume de sfinți, își fac cruci si poartă cruci, însă viețile majorității sunt total contra lui Dumnezeu.

De aceea trebuie să știm că păcatele noastre duc la distrugere si faliment. Dumnezeu va trimite si azi un Ilie, care va mustra păcatul si va pedepsi poporul român prin hotărâri luate de sus până când acest popor se va lăsa de faptele lui rele și va îmbrățișa adevăratul creștinism, cel fără de sfinți doar pe pereți și doar în calendare, ci sfinți adevărați, care vor arde de dragul lui Dumnezeu și de dreptate precum Ilie. Sărbătoriți-l pe Ilie doar prin sfințenie, nu prin alcool și curvii, căci altfel veți cădea sub pedeapsa cu care sfântul Ilie i-a pedepsit pe evrei. Ma rog sa înțelegi!

Cu prețuire,
Toni Berbece