Când Gabriela a născut primul copil s-a confruntat cu o mare problemă, a crezut că vergeturile și excesul de piele rămasă după sarcină mă vor face să o privesc altfel. Cred că de mii de ori i-am spus cu toată sinceritatea că o iubesc și o plac enorm de mult așa cum este. După lunga perioadă de recuperare de după naștere mi-a mărturisit că dacă nu i-as fi spus că este frumoasă și dacă nu aș fi liniștit-o prin cuvintele acelea cu siguranță ar fi intrat în depresie.

Este acum un mare scandal din cauza declarațiilor unei persoane publice, care si-a asemuit soția cu o minoră și care a scăpat niște declarații jignitoare pentru milioane de femei, care au vergeturi si celulită. Dragi domnișoare si doamne, nu celulita vă face să arătați urât, acestea fac parte din viață, sunteți perfecte așa cum v-a lăsat Dumnezeu și cum alegeți să fiți, ci doar caracterul ne poate face să fim cu adevărat urâți sau frumoși. Suntem cei mai nefericiți oameni dacă privim doar la ce izbește ochiul.

Acesta este motivul pentru care vedem “domni” de 70 de ani cu puștoaice de 20, aceia sunt cei mai săraci oameni, pentru că au sufletul gol de iubire, ei “iubesc” doar cu trupul. Însă oamenii care iubesc cu sufletul pot vedea dincolo de celulită și vergeturi, pot iubi o femeie chiar dacă după sarcină rămâne cu puțină burtică și cu piele în exces, pot iubi un chip chiar dacă are cearcăne și arată obosit după nopți nedormite.

Când iubim doar cu pofta trupească, vom căuta toată viața “prospături”, “carne de tun”, trupuri cu care să ne satisfacem poftele, însă când iubim cu iubirea lui Dumnezeu vom rămâne credincioși indiferent de aspect, vom putea îmbătrâni împreună chiar dacă ne transformăm precum strugurii în stafide, însă sufletele rămân conectate cu o iubire veșnică. Îmi povestea cineva că bunicii i-au murit la șapte zile unul după altul. El nu a putut trai fără ea, în doar șapte zile s-a stins de dor ca o lumânare. Dorul după ce a fost? După trupul unei minore sau după sufletul acela de care ne legăm în mod tainic și dumnezeiește până în veșnicii? Iubiți cu sufleul, nu doar cu trupul!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu L-ai cârmuitor Tu, Dumnezeule, pentru că multe dintre femeile noastre consideră că pruncii din pântecele lor sunt ca niște “paraziți” pe care se duc să-i elimine, cum a si declarat o femeie lipsită de spiritul matern. Au ajuns spitalele din România ca valea Hinom, ca valea în care evreicele își ardeau copiii, vale care pe evreiește se numea Ghena, și pe care Hristos a asemuit-o cu Iadul, unde viermele nu doarme si focul nu se stinge. Așadar, Mântuitorul a urât uciderea pruncilor, de aceea a blestemat Ghena. Iar cei ce practică uciderea pruncilor si nu se lasă de această faptă abominabilă vor ajunge în Iad.

Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu L-ai cârmuitor, căci femeile noastre își vând trupurile pe internet pentru a conduce mai apoi bolizi de lux, chiar bărbații își trimit femeile la prostituție fie virtuală fie fizică, doar pentru a se înfrupta din iubirea de bani, din Mamona. Romanii iubesc câștigul din curvie si preacurvie, de aceea tu Dumnezeule nu vei tăcea si vei pedepsi acest neam și pe cei ce practică astfel de urâciuni.

Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu L-ai cunoscut, pentru că ne place să fim numiți creștini, ne facem Catedrale cât muntele de mari, dar suntem sfidători cu Dumnezeu când aceeași creștini ies la paradele spurcăciunii pentru a promova nelegiuirea numită de Biblie ca blestem. Vrem si cu Dumnezeu, dar si cu Diavolul, vrem imaginea imaculată a Fecioarei, dar si parșivenia Șarpelui, care L-a ispitit pe Hristos. Vrem și Crucea lui Hristos și Copitele Țapului Azazel, simbol al Diavolului. Nu se poate si cu Cruce si cu spurcăciune, pentru că tocmai prin Cruce suntem chemați la o lepădarea de păcat. Cântam si “Hristos a înviat din morți!”, dar și “Da mamă sunt beată!” și “Ia mai toarnă un păhărel….” Așadar, trebuie să alegem azi cui vrem să slujim, pentru că Hristos si Satana au destinații diferite!

Cu prețuire pentru sfinți,

Toni Berbece

Dacă citești Psalmii afli că Dumnezeu iubește muzica de orice fel cântată atât acasă cât si în Biserică, iubește instrumentele muzicale, iubește bucuria produsă de muzică, la urma urmei El a creat muzica (chiar si instrumente muzicale) și plăcerea de a o asculta. Iată ce zice un Psalmist: “Lăudați-L cu sunet de trâmbiță, lăudați-L cu alăuta și harpa! Lăudați-L cu timpane și cu jocuri, lăudați-L cântând cu instrumente cu coarde și cu cavalul! Lăudați-L cu chimvale sunătoare, lăudați-L cu chimvale zăngănitoare! Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul (Psalmul 150)!” Multe dintre discuțiile despre cel fel de muzică trebuie să cântăm în Biserica s-ar rezolva dacă oamenii ar asculta de Biblie și nu de poftele lor.

De exemplu unora le place muzica lăutărească, pentru că asta au ascultat ei mereu. Cineva mi-a trimis revoltat o melodie creștină pe ritmuri lăutărești, zicând-mi că așa ceva este nepermis. Iar eu i-am spus că Dumnezeu adoră muzica lăutărească, pentru că El a lăsat ca dar creativitatea omului, care poate compune orice tip de muzică, Lui ii place si muzica electronică, chiar si “manelele creștine”, chiar și un “solo de tobe”, chiar și un solo de electrică cu note înalte si acorduri puternice. La urma urmei nu muzica îl deranjează pe Dumnezeu, ci faptul că nu avem loc unii de alții în Biserici, că nu ne suportăm, că ne judecăm după gusturile proprii, că cel care iubește muzica lăutărească l-ar trimite în iad pe cel care ascultă pop-rock creștin, asta nu suportă de fapt Dumnezeu.

Zilele acestea am primit mesaje de la persoane care îmi cereau părerea despre un festival de muzica creștină, mă întrebau dacă îi este plăcut Domnului așa ceva. I-am spus că în țara în care festivaluri de muzică drăcească au acaparat scenele, stadioanele și tineretul, chiar e nevoie de festivaluri dedicate lui Dumnezeu, pentru că tot un Psalmist ne spune că “Dumnezeu locuiește în mijlocul laudei poporului Său” și nu ne zice ce stil ar trebui să aibă acea laudă. Oricum, rețineți că Diavolul nu fuge de muzică, ci fuge doar de muzica închinată Domnului și cântată cu smerenie și cu bucurie în El. Dumnezeu iubește sărbătoarea omului neprihănit. David nu alunga demonii cu acordeonul, nici cu țambalul, nici cu chitara electrică, nici cu toba și nici cu lira, ci cu Duhul lui Dumnezeu care “îmbrăca” fiecare acord în slava Lui. Așadar, lasă-te de judecată și de inima rea! Tragedia este când noi creștinii ne batem cu instrumente muzicale peste gură, iar Diavolul câștigă suflete pentru Iad prin festivalurile spurcăciunii pline de droguri și destrăbălare.

Cu prețuire pentru înțelepți,
Toni Berbece