Vă povesteam ieri că n-am putut urca o pantă înzăpezită cu una dintre dubele misiunii într-un sat ce pare uitat de lume, așa că am parcat-o lângă o curte și ne-am înarmat cu răbdare pentru a aștepta să fim dezăpeziți. Dar din curtea respsectivă a ieșit o bunicuță care ne-a invitat în casă. A întețit focul și ne-a așezat lângă plită. Ne-a dat niște cartofi ca să-i coacem și ne-am pus la povești.

N-a durat mult și am început să povestim despre vaccin, despre Noua Ordine Mondială, despre sfârșitul lumii și alte subiecte care ne furau tot mai mult pacea. La un moment dat bătrânelul, soțul bunicuței care ne invitase la căldurică, a ajuns acasă și a intrat și el foarte agitat și nervos în subiect, spunea că cineva vrea să-i omoare pe bătrâni și că se simte vânat.

Aerul discuției era greu și apăsat, dispăruse toată pacea, dar înainte să plecăm le-am cerut voie să mă rog. In timpul rugăciunii pacea lui Hristos s-a așezat peste noi. Bătrânelul a fost copleșit, i-au dat lacrimile, ne-au revenit zâmbetele, Hristos era acolo. Am realizat că privind doar la cele care se întâmplă acum pe pământ devii nervos, anxios, agitat, fricos, trist, nesigur și te simți chiar vânat, abandonat, bulversat. Dar dacă îți ridici privirea spre Cer capeți pace, capeți lumină, călăuzire, știi când trebuie să aștepți și când trebuie să acționezi, știi când trebuie să te supui și când să te împotrivește poruncilor guvernanților, ai liniște și acționezi doar cum Capul tău, Hristos, acționează.

Nu uitați Psalmul care spune: “Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzește nu va dormita.” – Psalmul 121:1-3

Nu-l respinge cu vorbe jignitoare, apropie-l cu vorbe pline de respect. Dacă vei avea o atitudine plină de respect vei avea lângă tine un rege, dacă-l vei hrăni pe soțul tău cu jigniri, cu insulte și cu desconsiderări vei avea lângă tine un om rece, morocănos, insensibil și blocat în interiorul lui ca într-o temniță. Sunt mulți bărbați care își protejează inimile lor înaintea soțiilor ca înaintea unor torționari emoționali. Ai grijă să-i deschizi inima soțului către tine cu vorbe pline de apreciere, cum soarele deschide petalele trandafirului pentru a da miros și frumusețe. Biblia ne spune că o femeie cicălitoare e mai greu de suportat decât un deșert, ai grijă sa fii o câmpie binecuvântată și nu un deșert pârjolitor.(Proverbe 21:19).

Nu-l respinge cu supărările tale, nu-l pedepsi când ești supărată, femeia este un vas sensibil, știm asta, dar nu fă din bărbatul tău o țintă asupra căruia să refulezi toată viața. O femeie creștină intră în cămăruța de rugăciune împovărată și iese de acolo liberă și gata să fie o binecuvântare pentru casa ei. Fii femeia din Proverbe 31, despre care bărbatul spune: “Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” Ana când a fost frustrată din cauza faptului că nu avea un copil nu și-a nenorocit soțul, descărcându-se asupra lui, ci a stat în rugăciune până când preotul Eli a remarcat stăruința ei, efectiv n-a plecat dinaintea Domnului deși își consumase toate cuvintele. Învață să-ți consumi cuvintele frustrate și nemulțumirile înaintea Domnului, iar pentru oameni să ai doar cuvinte bune.

Nu-i respinge nevoia de a fi iubit, Biblia îi spune bărbatului: “Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură-te de nevasta tinereţii tale! Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei (Proverbe 5:18-19)!” Dar dacă Diavolul i-a furat pasiunea soției pentru el, cu cine să se mai desfete? Multe familii sunt distruse de Diavolul prin simplul fapt că le-a furat iubirea aceea pasională, romantismul, atenția fizică. Tu ca femeie, fii mereu atentă să nu-ți pierzi interesul și disponibilitatea față de propriul soț. Ia ca model acest verset. Biblia o numește pe femeie “cerboaică plăcută”, tu ce ești pentru soțul tău? O cerboaică plăcută sau un “arici țepos”?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Acum câteva dimineți în urmă am ieșit împreună cu soția să ne luăm o cafea de la colțul blocului, când ne-am întors am văzut un bărbat căzut înaintea unei mașini parcate, ne-am apropiat și am văzut că avea capul spart în urma căzăturii. La câțiva metri erau două femei, una o pieptănat pe alta în fața blocului. Am întrebat dacă au sunat la 112, dar ne-au bruscat, ne-au spus că n-au timp și că nu le interesează. Am rămas șocați că lângă ele putea muri un om, iar ele își făceau cocul una alteia, total insensibile față de nevoia aproapelui.

Am sunat la 112, am așteptat ambulanța și am stat acolo până când cel căzut a fost îngrijit și apoi dus la spital. Și mai mare ne-a fost mirarea când cele două doamne, care nu au avut timp să sune la 112, au scos telefonul și și-au făcut și selfie, iar în spatele lor era un om în pericol de moarte (chiar am surprins în poză “selfiul” lor, cum în spatele lor se vede omul cu capul spart).

Biblia ne spune în Psalmul 112 următoarele: “Ce bine-i merge omului care face milă…”, apoi continuă și spune: “Căci el nu se clatină niciodată…, el nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” Așadar, despre cel mai important apel la 112 ni s-a spus în Psalmul 112, acest apel se dă înainte ca necazul sa apară în viața ta, prin milostenie, prin facere de bine. De fapt, prin grija față de semeni noi ne strângem o comoară de milă și bunătate din partea lui Dumnezeu.

Începe să suni la 112, începe să faci bine, fă fapte bune, interesează-te de nevoile aproapelui tău, adună-ți o comoară de îndurare și se va zice și despre tine: “El este darnic, dă celor lipsiți… capul i se înălță cu slavă.”

Cu prețuire,
Toni Berbece