Un trandafir e 10 lei, când i-l dai nu-i dai valoarea a zece lei, ci valoarea incomensurabilă a unei iubiri sincere, cumperi un trandafir, dar de fapt ai cumpărat ceva ce ei ii spune că tu o iubești de milioane, de miliarde, până la Lună și înapoi. Când ea primește un trandafir înțelege că tu ești gata să-ți dai și viața pentru ea, în petalele trandafirului te vede pe tine gata să te sacrifici, orice ar fi. Așadar, nu fi un zgârcit, cumpără-i o floare.

O îmbrățișare nu te costă nimic, cinci minute și capul ei lăsat să stea un pic pe pieptul tău este energia de care are nevoie ca să creadă că iubirea voastră este încă proaspătă. Las-o să se încarce la pieptul tău, las-o să se încarce în brațele tale, e un schimb practic, iese din ea orice frustrare, orice nemulțumire, orice gând rău și se încarcă cu iubire. Brațele tale sunt pentru ea scut, aripi de înger și căldura iubirii. Nu fii zgârcit, ia-o în brațe.

Un compliment, o vorbă bună, faptul că-i spui că e frumoasă, îți ia maxim 10 secunde, dar sunt secunde smulse din vesnicie, au valoare divină, ea nu vede într-o vorbă bună doar niște cuvinte spuse la repezeală, ci cuvintele acelea îi rămân în minte și-i protejează gândurile pe tot parcursul zilei. Când se va uita în oglindă și va vedea firele albe și ridurile își va aduce aminte că tu ai făcut-o frumoasa, când va face duș și va vedea vergeturile nu-i va păsa de ele pentru că tu ai făcut-o frumoasă, când va vedea o femeie superbă nu va fi invidioasă, pentru că tu ai făcut-o frumoasă. Cuvintele tale îi protejează mintea de frustrări, de nemulțumire, de efectele îmbătrânirii. Ea se va simți mereu tânără și se va purta ca atare, dacă tu vei ști să-i spui că e frumoasă.

E foarte ieftin să iubești, dacă nu o faci ești cel mai zgârcit om de pe pământ!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Vin mulți oameni la mine și-mi spun: “Mi-am imaginat că voi avea cancer și am căzut în depresie și chiar în boală!”; “Mi-am imaginat că mă dă afara de la muncă și nu mai pot dormi!”; “Mi-am imaginat că soțul mă Înșeală și nu-l mai pot iubi!”. Foarte mulți își fac rău și trăiesc o viață de coșmar pentru că își lasă imaginația să lucreze contra lor, este fix ca o boală autoimună prin care organismul luptă contra lui însuși autodistrugându-se. La fel e și cu mintea, te poate sabota dacă o lași.

Ce ar fi să te gândești: “Dumnezeu mă va ține sănătos până în ultima zi a vieții mele!”; “Dumnezeu nu mă va lăsa să-mi cerșesc pâinea!”; “Soțul/soția îmi va fi credincios/credincioasă până la sfârșit!”; “Copilul meu va fi o binecuvântare pentru mine!” Biblia ne spune că o gândire sănătoasă susține omul chiar și în boală, iar o gândire distructivă grăbește chiar și efectul oricărei boli de a distruge și mai mult.

Evrei 11:6 spune așa: “Şi fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută.” Dacă nu putem crede că El ne răsplătește pentru că-L căutăm, dacă nu avem o minte optimistă și încrezătoare în El înseamnă că nu L-am descoperit. Tu ce fel de gândire ai?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Îi este frică atunci când te așezi pe genunchi la rugăciune, cei mai mari oameni sunt cei care se așează pe genunchi pentru a-și lua armura, vesta antiglonț pentru loviturile vrăjmașului. Hristos după ce s-a ridicat de la rugăciune a putut spune: “Diavolul n-are nimic în mine!” Când te rogi Diavolul nu mai poate pune frică, mânie, mândrie, ură și alte rele în tine, pentru că rugăciunea umple fiecare ungher al ființei tale cu Cer, nelăsând spațiu pentru nimic rău. Nimic nu înnobilează și binecuvântează omul mai mult decât rugăciunea.

Îi este frică atunci când citești Scriptura. Hristos a spus că suntem curați când auzim (citim) Cuvintele Sale (Ioan 15:3). Cum corpul uman are nevoie de spălarea prin apă, așa are nevoie sufletul omului nevoie de spălarea prin Biblie. Sufletul nespălat de Scriptură miroase greu, e respingător și plin de fapte rele.

Îi este frică de mâinile care dăruiesc. Omul care dăruiește nu se desprinde doar de niște lucruri sau bani, ci se desprinde și de firea lui egoistă. Maica Tereza spunea că nu am dăruit destul dacă nu ne-a durut, iar Diavolul vrea să dai cât să nu te doară și să te mai și mândrești cu acest lucru. Însă omul care dăruiește își deschide cont în Cer, iar odată ce ți-ai deschis cont acolo sus Hristos are grijă să ajungi prin Jertfa Lui unde ți-ai investit lucrurile, lacrimile, efortul și timpul.

Îi este frică atunci când postești. Pentru că Hristos a spus că unii draci ies afară cu post și rugăciune, postul împinge afară din oameni duhurile rele așa cum antibioticul împinge microbii și virusurile. Antibioticul pentru poftele firii și chiar și pentru demoni este postul ținut în smerenie și neprihănire. Pavel spunea: “Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27). Diavolului îi este frică atunci când ești aspru cu poftele tale. N-are cu ce să te mai tenteze când ești pe genunchi, când citești Biblia, când te dăruiești celor din jur și când dedici zile prin post Domnului.

Cu prețuire,
Toni Berbece