Am întâlnit un tânăr într-un parc care se droga, l-am abordat și i-am zis că are nevoie de Dumnezeu, la care mi-a răspuns amețit: “Sunt ateu…” I-am spus că nu există atei, ci doar oameni care își maschează închinarea la altceva decât Dumnezeu. Cu toții ne închinăm la ceva anume. Tânărul dependent de droguri se închină la plăcerea lui, face totul pentru ea, ar vinde și termopanele de la casă pentru o doză, cum a făcut un prieten care azi este eliberat. Plăcerea e un dumnezeu, dar unul înșelător. Ateii sunt adesea închinători la propriile plăceri.

Sunt oameni care zic că sunt atei și care nu se roagă înainte de masă, ei nu-I mulțumesc lui Dumnezeu și nu-L laudă pentru mâncarea oferită, dar iau un moment de “reculegere” pentru a face poze la mâncare și pentru a o posta pe internet, ca mai apoi să primească ei laude pentru lucrurile scumpe pe care le mănâncă. Aceștia sunt închinători la propria imagine, vor să aibă o imagine bună, de oameni bogați, oameni dichisiți, oameni cu fițe. La fel fac și cu o mașină, dau totul să aibă o mașină cu care să se laude mai apoi și cu care, când merg la plajă, intră până-n apa mării cu ea doar pentru a fi văzuți. Aceștia sunt ateii care se închină la imaginea lor.

Oamenii de azi își fac dumnezei din plăceri, din imagine, din lăudăroșie. Merg la sală și bagă zeci de milioane în prafuri pentru a se umfla, fetele își umflă buzele și sânii doar pentru a da bine în poze și pentru a întoarce oamenii privirile după ei. Apoi zic că n-au dumnezeu, dar dumnezeul lor este dumnezeul lumii acesteia care este curvia, lăudăroșia, pofta stricată și obraznică. Precum tânăra din imagine, care îngenunchează pentru a face poze cu o geantă scumpă. Aceasta este imaginea închinării de azi, nu la Dumnezeul adevărat care dă pace și binecuvântare, ci la unul mort, la unul care nu poate vorbi și nu poate asculta rugăciuni.

Nu te minții, nu există atei, cu toții ne închinăm la ceva, dar ferice de cei ce se închină la Dumnezeu și-și găsesc sensul în El.

“Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume” (1 Ioan 2:16).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Îmi aduc aminte că vara trecută am fost împinși de restricții să facem slujbele în aer liber, am închiriat un teren destul de izolat pe care am început să ne închinăm și să lăudăm pe Dumnezeu. Cineva a chemat poliția, deși decibelii nu depășeau limita legală și nici nu aveam slujba în orele de odihnă. Când a sosit polițistul ne-a binecuvântat și ne-a spus că suntem frați în credință, iar ceea ce facem este perfect legal. Persoana care a făcut reclamația în repetate rânduri mai apoi și-a arătat dezgustul printr-un mesaj dat pe adresa Bisericii față de credința noastră, arătând că nu decibelii o deranjau, ci simplul fapt că ne adunam ca Biserică. Aproape în fiecare duminică eram vizitați de poliție și mereu eram încurajați chiar de ei să ne închinăm.

Biblia este plină de astfel de încurajări. Înainte ca evreii să fie condamnați la moarte prin Haman, consilierul lui Ahașveroș, Dumnezeu a pus-o pe Estera, o evreică, regină peste acel Imperiu. Haman nici nu știa de ce o să fie lovit luându-se de copiii Domnului, iar pe spânzurătoarea construită pentru evreul Mardoheu a fost spânzurat chiar el, dușmanul copiilor Atotputernicului Dumnezeu. Pentru că Profetul Zaharia zice în Scriptură din partea Domnului: “…căci cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Mei (Zaharia 2:8)!”

O bunică de 89 de ani îmi povestea zilele trecute că o rudă o ura tare mult pentru că era credincioasă, nu-i suporta credința și nici Dumnezeul, o hărțuia prin vorbe și comportament și o denigra mereu. La un moment dat i-a zis cu ură și batjocură sa-și ia scânduri de pe acoperiș casei pe care o construia și să-și facă sicriu. Acel om a murit după o vreme de cancer în gât. Pentru că tot Biblia ne spune că “răzbunarea este a Domnului”. Înțelege cât de prețios ești și că viața ta nu este a hazardului și a întâmplării, nicio boală, problemă, încercare nu vine la întâmplare. Toate îți vor arăta ce Dumnezeu mare ai și ce pace lasă el peste încercările vieții tale. Iar când drumul se sfârșește aici, ai o casă minunată dincolo și o vesnicie în care să fii fericit.

Încrede-te în Dumnezeu!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Dragi medici, sunt vremuri in care trebuie să vă smeriți și să-I cereți lui Dumnezeu înțelepciune și pricepere în tratarea acestei boli. Auzim de peste tot că o doză nepotrivită de oxigen poate băga un om în comă, de aceea, cum doctorul Dănăilă spunea că intră în creierul fiecărui om pe care îl operează doar de mână cu Dumnezeu, așa și voi să nu administrați nicio perfuzie fără rugăciune. Cel ce ne-a creat corpurile știe orice tratament și vi-l poate insufla, cum i-a insuflat lui Mendeleev Tabelul Periodic.

Dragi politicieni, este vremea să vă smeriți și să recunoașteți că nu aveți soluții. Este vremea să lăsați certurile de partide, să lăsați vrajba, să scoateți dintre voi mândria, lăcomia și nedreptatea, să vă dați mână cu mână, să vă plecați capetele in rugăciune și să-I cereți lui Dumnezeu înțelepciune.

Biblia ne spune că cel mândru piere, iar cel smerit este înălțat. Tot Scriptura ne spune că cel lacom își distruge propria casă și că cel care-L neagă pe Dumnezeu și principiile Lui sfinte, ajunge nebun. De aceea smeriți-vă și Dumnezeu vă va da înțelepciunea lui Daniel, cel mai mare consilier a patru regi care au condus lumea.

Dragi oameni, este vremea să ne pocăim, iar pocăința nu e o rușine, ci o cinste. Nu va dispărea acest virus, care ne ia aerul până nu ne întoarcem cu fața spre Dumnezeul care ne-a dăruit plămânii. Este vremea să stingem televizoarele și telefoanele și să ne plecăm pe genunchi cu întreaga familie. Este vremea să închidem lucrurile care ne-au spurcat ochii și să ne uităm in Scriptură, este vremea să nu ne mai dăm trupurile păcatului pentru a obține protecția lui Dumnezeu, care poate poruncii molemei să se retragă.

Doamne ajută!
Cu prețuire, Toni Berbece